Peripetii de prin tara: Lacul Bolboci sau cum sa transformi un Sandero in masina de teren

Neața guys,

În ultima vreme mă plimb. Și îmi place! Avem o țară .. superbă.. superbă de tot. La sugestia unui elev de la meditații, pe care o să îl bat că trebuia să îmi dea toate detaliile:)), am ajuns sâmbătă sus la Padină. Cercetarea pentru drum și alte chestii esențiale am făcut-o abia vineri. Pentru cei care ajung pe acolo, recomand următoarele 2 site-uri pe care le-am folosit eu ca reper: Lumea în Albastru și Carpathian Dream.

Drumul spre Lacul Bolboci

 

Am plecat la 5.30, pe la 6 fără un pic ieșeam din minunată capitală pe DN1. Mă bătea gândul să testez autostrada dar oricum am mers lin așa că după 2 pauze însumând per total vreo 20 minute în care am mâncat și am băut și juma de litru de ceai verde, la 8 fără un sfert eram la Sinaia. Nu aveți cum să ratați să o luați la stânga pe Calea Moroieni, uitați-vă după indicator de Târgoviște, DN71, care este un drum aproximativ acceptabil. Ei bine, de aici sunt 2 variante – le știam pe amândouă.. și am mers pe amândouă – dar nu în același timp:))

Rasarit pe DN1

Eu am ținut-o frumos pe Calea Moroieni și am urcat înspre Sanatoriul Moroieni. Asta este o porțiune de drum asfaltat.. teoretic, că practic arată cam jalnic dar zona e super frumoasă. Credeți-mă oricum că vă veți bucură de asta și mai încolo dar de asfalt nu.

Drumul spre Sanatoriul Moroieni

După sanatoriu în schimb se trece pe un drum forestier – este vorba de DJ714 care este suuuuuuper jalnic. Mie în schimb mi-a plăcut. Peisajul este demențial, superb, extraordinar!!!! Drumul e plin de gropi, în stânga ai râpă, în dreapta munte, ca șofer nu prea ai cum să admiri la capacitate maximă dar aș mai face drumul ăla o dată. Se merge cu a doua -maxim 20 km/oră și sunt destule porțiuni de a 1-a și durere în suflet. Dar mie mi-a plăcut. Sunt 25 de km, se parcurg în maxim 2 ore, dacă se fac opriri și de poze, cules zmeură și admirat pădurea:)

Priveliste de pe DJ714

Cât de nasol e drumul?

 

Prima parte simpatică este că la una din opririle de poze, din sens opus a venit o mașină, a oprit în dreptul gărgăriței (adică Sandero a la SmileyDreamer) iar eu am făcut ochii mari: 2 tipi mai geek așa (fix cum îmi plac mie:D), simpatici m-au întrebat dacă merg la Padină, zic “da”, și mă întreabă dacă tot drumul e așa cu urcuș:)) Ei veneau de mai sus iar eu nu mai mersesem niciodată acolo. Am presupus evident că se tot urcă, așa că le-am răspuns că da. A doua întrebare: e drumul tot atât de rău? Ei au ridicat din umeri și m-au întrebat dacă sigur e tot urcuș:)))) După această scurtă întrevedere, ei au coborât iar eu am urcat. Și da, s-a urcat și da, drumul a fost foarte rău și foarte frumos:)

DJ714 portiune buna

Am trecut de Cabana Zănoagă unde erau destui oameni cu cortul și am ajuns în scurt timp la Bolboci unde erau și mai mulți oameni cu cortul. Nu am oprit pentru că voiam să ajung mai sus la Cheile Tătarului. De la Bolboci la Cheile Tătarului drumul e…. interesant? :)) Forestier, plin de gropi și de pietroaie, râpă în dreaptă și se văd copacii și mai jos lacul de o frumusețe nemaipomenită. Drumul se îngustează fix pe la serpentine – se circulă oricum încet. Eu m-am amuzat. La cele mai multe intersectări cu alte mașini, mă opream să cedez eu și ajungeam să flash-uiesc după care să fiu flash-uită ca să trec eu. “Petruța, se uită ăla la tine!” – Replica asta am auzit-o de fiecare data când treceam pe lângă mașina de pe sens opus…. Abia la coborâre mi-am dat seamă că eram singură fată care conducea pe râpele alea :)))))))

Cheile Tatarului
Cheile Tatarului 2

 

Nu ai voie cu grătar

 

Am trecut pe la Cheile Tătarului unde se află o tentativă de tunel feroviar prin munte și un pârau cu apa rece care urcă până la Padina unde am ajuns și eu. În weekend e suuuper aglomerat așa că, văzând indicator de Peșteră, am zis să merg mai departe. Zis și făcut, am trecut de un pod peste un pârau uriaș, am nimerit într-o poieniță super frumoasă, pentru că mai departe nu aveam voie cu mașina, ne-am oprit acolo să facem picnicul/grătarul. La 20 minute – după ce făcusem 4 ture cu picioarele goale să transport toate alea prin pârau și îmi înghețaseră și viitorii copii, vine un nene cu un ATV care să mă anunțe că nu am voie să fac grătar și dacă nu am văzut indicatorul. Culmea e.. că stăteam fix lângă rămășițele unui alt grătar!

Primul loc de gratar…Cineva deja se gratarise acolo…
Iti ingheta sufletul in tine.. dar tot frumos e:)
Aparatoarea de noroi inca era acolo:)

Îi zic că mi-a scăpat după care mă întreabă cum am intrat cu mașina pe acolo. Păi, simplu, zic eu.. am coborât-o înspre pârau. Nu ăsta era răspunsul corect- pentru că atenție la pârâul mare anterior.. era o barieră.. care trebuia pusă. Dar nu era! Așa că eu.. împreună cu alți vreo 5 șoferi am trecut cu mașină. Culmea culmilor -se vede în poză o altă mașină care mergea acum înapoi la barieră – dar eu am luat castanele. Recunosc, încălcasem regulile .. dar nu e vina mea decât 30%. Am strâns tot, mă întorc. Ghici ce? Ajung la podul peste pârâul mare și cu pietre mari și cu maluri abrupte. Bariera era acum pusă!!!!!!!!!!! Cum să trec?

Nebuna cu Sandero prin pârâu

 

Se duce fratele meu – era Padină Fest – discută cu un polițist de acolo, cu organizatori, cu tot ce mișcă. Tremuram să nu am necazuri cu poliția, dar până la urmă, vina le aparținea- de ce nu au pus bariera? Și mai erau și alte mașini pe acolo așa că eram pregătită să le combat argumentele în cazul în care mă păștea vreo amendă. Bucuria numărul doi: nimeni nu avea cheia de la barieră deci pe acolo nu se trece. Unul din organizatori îi propune lui Andrei (a se citi fratele meu) următoarea soluție: să trecem cu mașina pârâul pe care îl vedeți în poză de mai jos.

Coborare cu Sandero… Bariera in dreapta.. Paraul in stanga.

Sursa foto

 A se vedea bariera.. Da, acum era pusă deci mașinile nu au voie să treacă.

Da, pe acolo pe la X, ghidată de Andrei am coborât eu cu mașina. Distracție maximă, am zis! :))) După ce am urcat malul celălalt, organizatorul cu care vorbise fratele meu a făcut loc să trec printre două corturi și avea o față de zici că îl văzuse pe Frankenstein… El vorbise cu Andrei dacă poate să treacă cu mașină pe acolo… nu credea că eu sunt la volan=)))))))))))))

După această mini peripeție.. am oprit mai încolo, am făcut un grătar și am murit de râs. Eram 3 oameni – nici unul cu experiență în ale grătarelor iar alături de noi – 3 bărbați care suflau la grătar. Nu e nevoie să spun că noi terminasem deja de mâncat iar ei abia terminau prima transă de frigărui de luat:))))

Al doilea loc de gratar
Al doilea parau 🙂
Eficienta la gratareala

Lacul Bolboci – peisaj de basm

 

M-am îndrăgostit de peisaj, de pârâul care curgea printre brazi, de priveliște, aș fi rămas acolo. Parcă era de basm! La 4 și 15 am plecat împreună un alte vreo 20 de mașini. La coborâre de la Padina la Bolboci îți dai seama cât de nebun ai fost că ai venit cu mașina iar de la Bolboci până la șosea îți vine să plângi. Vin mașini și de pe contrasens, iar din spate se mai trezește câte unul cu o mașină de teren sau o amărâtă de mașină cu garda la fel de joasă ca a mea că nu îi convine să meargă cu 15 km/oră și că depășește coloană fix în serpentină.

La întoarcere, urmând coloana, am ajuns la drumul asfaltat. Adică cealaltă variantă de traseu – DJ713 care până în martie anul asta a fost în lucru pentru că l-au reabilitat. Bafta mea a fost că s-a nimerit la fix să îl ratez la urcare pentru că sigur mama m-ar fi oprit după 5 km să o luăm înapoi. Să va explic de ce! Drumul e asfaltat, e bun.. numai că pe stânga e ditamai prăpastia. Nu tu parapeți, nu tu nimic, tone de serpentine, vizibilitate aproape zero și când vine un nebun și nu prea aveți loc să treceți amândoi… e palpitant. Recomand varianta asta pentru cei dornici de adrenalină.

Palpitații-pe-dj713

Sursa foto

Aici începe, aici l-am ratat eu.. tocmai pentru că indicatorul e pus frumos în curbă, cum vii din spate nu prea îl vezi și nu cred că eram nici foarte atentă. Tot răul spre bine.

 dj713

Sursa foto

 Partea bună e că după 3 ore eram acasă, așa că o oră câștigată la coborâre s-a meritat să trec prin palpitațiile serpentinelor și a drumului îngust! Mie ca de obicei mi-a plăcut, alții au avut palpitații. După un drum la Bolboci, mașina arată cam așa – fără apărătoare de noroi în față – cred că coborârea în pârau a ucis-o de-a binelea și cele câteva gropi de la întoarcere.

Ah well.. aș mai face drumul de 50 de ori – dar cu mașina altcuiva:))))

Daca aveti chef de plimbareala si putina adrenalina, va recomand lacul si cheile si poate ajungeti si la Pestera. Este… este.. de nu am cuvinte.

Deci de retinut:

Bucuresti-Sinaia- Calea Moroieni-Sanatoriu = asfalt- DJ714 urcus cu gropi, drum forestier, priveliste superba

Bucuresti-Sinaia-Calea Moroieni – DJ713- asfaltat nou, super serpentine, priveliste superba, fara parapeti, adrenalina- Cuibu Dorului, DJ714 (tot cu gropi, drum forestier)

Priveliste de pe DJ713

Asta merge ascultată la urcare pe drumul forestier pentru șofer și mașină:)))

One thought on “Peripetii de prin tara: Lacul Bolboci sau cum sa transformi un Sandero in masina de teren

  1. Mi-a placut cum ai povestit, un adevarat indemn la plimbare prin Bucegi. Am fost si eu prezent in acele zile de Padina Fest :)) Bariera o deschidea unul dintre organizatori si o inchidea tot el. Pana la urma si masina salvamontului tot prin apa a trecut. Nu stiu cum ai reusit, un domn cu jeep-ul in aceeasi situatie, s-a chinuit mult. Macar tu ai vazut partea buna a lucrurilor 🙂 Toate cele bune si felicitari!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *