Grădina zoologică

Este una din categoriile de pe blog iar vinerea, dacă nu apare vreo altă urgență inspirațională, o să fie ziua animalelor mele. O să fiu nebuna cu pisici, obsedata de animale și orice alt apelativ prietenos mi-ar putea fi găsit. Dar le iubesc, sunt super, extra, mega simpatice și dacă prin postările mele o să determin măcar o persoană să adopte un suflețel, atunci misiunea mea va fi îndeplinită.

Nu am crescut cu animale. Nu am avut vacanțe la țară. Am stat la bunicul meu o singură vară în care l-am avut pe Plici, un metiș de ciobănesc german, pui până într-un an. S-a pierdut într-o seară prin lanul de porumb cât am plecat cu el în sat. Incredibil cât de puțin l-am căutat atunci….

Începuturile

La 13 ani, am primit un motan fițos. Îl chema Tom – crescuse în sediul unei firme unde era la loc de cinste, dar pațial privat de iubirea oamenilor. Pentru că proprietara pleca pentru o perioadă de timp s-a gândit că îl iau eu. Și l-am avut 6 luni. Am plecat în vacanță și motanul a ajuns la țară la cineva. Ăla numai motan de țară nu era….dar iar nu eu am fost cea care nu a luptat pentru el.

Așa că la 16 ani i-am cerut mamei un câine. M-am ales cu un alt Tom. După 5 ani de pișulici prin casă în perioadele de călduri, i-am găsit pereche, au prestat o tură de pisici – nu știu ce s-a întâmplat cu ei, dar știu că e varianta tristă. După câteva luni, jumătatea lui s-a mutat la noi. Stăpâna nu o mai voia. Și așa m-am ales cu Miți.

Continuarea

Acum un an și jumătate m-am mutat singură. Și, deși sunt la fix 10 metri de Tom și Miți, visul meu era să am câine. Întrucât mi se spunea că-s nebună, am zis să adopt o pisicuță. După o tură în vacanță cu ea după mine și condus până la Bacău cu tortură, am decis că are nevoie de o jumătate. Am adoptat un motănel. La vreo 2 luni diferență, eu tot insistam că vreau câine. Toți îmi spuneau că sunt nebună. Dar cu ocazia zilei mele de 30 de ani, am luat decizia. Și acum am 2 pisici și un câine, plus adoptați la distanță câțiva câini în Butimanu și Tânganu.

Dragii mei, acestea sunt personajele poveștii mele ”Nebuna cu animăluțe” și o să-i cunoașteți pe rând.

Povestea nu se termină niciodată – Bine ai venit în Gradina Zoologică!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *