După Colectiv

Am adormit vineri seara aproape de miezul nopții. Nu am prins nebunia din social media a primelor ore de la eveniment. M-am trezit buimacă de dimineață când o bloggeriță prietenă anunța că e ok. Ea nu mai ajunsese în Colectiv. Erau 24 de morți la ora aia și mult prea mulți răniți.

Nu am pierdut pe nimeni în Colectiv

Pe nimeni cunoscut. Toți ai mei care trebuiau să ajungă s-au răzgândit. Dar de sâmbătă eu nu pot vorbi despre ce se întâmplă vizavi de Colectiv fără să plâng. Citesc mărturii ale asistentelor și medicilor de la fața locului, mărturii ale celor care au fost în Colectiv. Și plâng.

Sâmbătă a fost ziua de coșmar când s-au trezit toți că au o părere. Nu era momentul. E simplu să îți dai cu părerea și la asta noi, românii, suntem buni. Orice nebun s-a trezit să dea vina iar cei care au scris despre incendiul din Colectiv fără a da vreo informație ci doar a da cu părerea pe blog mi se pare că au profitat de incident pentru trafic. Excepțiile sunt puține și mă gândesc acum la cei care erau deja prea revoltați de atitudinea unor nebuni,

Nu am pierdut pe nimeni cunoscut în Colectiv. Dar am pierdut oameni. A fost iadul acolo. A fost o bătălie pe viață și pe moarte și nici unul din noi nu își poate imagina nici măcar un pic din ceea ce au simțit oamenii aceia blocați într-un club care ardea. Am pierdut tineri, am pierdut oameni buni, s-a rupt o bucățică din mine la fiecare share pe Facebook cu oameni dispăruți, la căutările disperate ale prietenilor, la fiecare anunț că a mai murit cineva.

Cu incendiul din Colectiv am pierdut din inima și mintea salvatorilor. Credeți că asistentele și medicii ajunși acolo pe teren o să mai fie vreodată ok? Nu, nu sunt de fier și nimeni nu îi pregătește pentru așa ceva!

Românii s-au mobilizat

Am urmărit mai puțin ce e la TV. Într-o oră de TV am aflat 1 minut de informație găsit în social media. Românii s-au mobilizat și au făcut cozi la centrele de transfuzie. S-a donat și se donează sânge. Companii întregi s-au mobilizat și au venit cu ajutor (mâncare, apă, cazare, transport, medicamente). Medlife dacă nu mă înșel a fost prima din sistemul medical privat care și-a oferit ajutorul.

Am văzut ceea ce mi-aș dori atât de mult să vedem mai des. Că suntem oameni. Că ne unim și rezolvăm probleme împreună. Că ajutăm. Oare de ce nu ne dăm seama mai des de câte lucruri frumoase suntem capabili dacă rămânem împreună?

Ce aș vrea după Colectiv?

Scriind titlul acesta stau și mă întreb ce va fi după Colectiv. Familii zdruncinate de durere, oameni care vor muri (cei mai mulți sunt în stare foarte gravă, cu arsuri pe o suprafață foarte mare din corp), oameni care vor rămâne marcați pe viață (fizic și psihic), medici, asistente, paramedici, pompieri care vor avea întotdeauna imaginea vie a oamenilor arși întinși pe ciment, a oamenilor arși care pupau ambulanțele să fie salvați. Ce rămâne în urma incendiului din Colectiv?

Răul este ireparabil și, oricâtă pușcărie vor lua vinovații, nu este de ajuns. Mi-aș dori ca oamenii să se informeze din mai multe surse. Îmi pare rău, dar ce e la TV în proporție de 90% e show nu informare. Luăm bucățele de informații și le acceptăm așa cum sunt. Până ieri s-a tot pistonat pe melodia „The day we die”, mergând pe ideea profetică, dar nimeni nu s-a obosit să pună versurile și să vadă că respectiva melodie nu are nicio legătură cu satana sau moartea efectivă. Rușine! Citiți din toate sursele.

Sunt absolut sigură că se va pasa vina de la o autoritate la cealaltă, se va tergiversa ancheta, se vor amâna rezultatele, poate îl dau jos pe Piedone, poate nu. Până acum ar fi trebuit să curgă cu demisii de onoare. Ar fi trebuit. Nimeni în schimb nu se simte vinovat. 

Ce aș vrea după Colectiv? Să rămânem uniți. Să fim atenți la mărturiile celor care au fost acolo, să le promovăm cât putem de mult, altfel ele vor fi îngropate. Să nu ne mulțumim cu o vânătoare de vrăjitoare ci să vedem măsuri adevărate luate după Colectiv. Vreau demisii, vreau pedepse, vreau vinovații (nu doar patronii Clubului Colectiv). Aș vrea să nu uităm în veci ce s-a întâmplat acolo. Nu avem voie. Pentru cei din Colectiv a fost iad dar ei au ajuns acolo din indiferența noastră, a tuturor.

Nu îi putem aduce înapoi, nu putem șterge suferința celor care au rămas. Dar putem să ne schimbăm.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *