Apreciază ceea ce ai

Eu nu înțeleg. Sau pot să mă prefac că poate înțeleg de ce lăsați să treacă oamenii buni pe lângă voi. Îndemnul de azi: apreciază ceea ce ai…o să îl pierzi altfel!

Apreciază-l pe cel care te ajută mereu

E omul pe care știi că poți conta. Cel care te ajută cu sfaturi mici, informații, cel care își rupe din timpul lui pentru a îți răspunde ție la o întrebare. E cel care lasă nervii și supărările lui deoparte pentru a îți aduce ție un zâmbet. E cel la care găsești o îmbrățișare, o vorbă bună, un umăr pe care să plângi.

Te-ai obișnuit atât de mult cu prezența sa încât nu îți mai dai seama ce rol joacă în viața ta. A devenit indispensabil ca apa sau aerul. Dar la fel ca pentru acestea două, nu îți dai seama de cât de important este. Până la urmă ce face atât de important pentru tine? Viața lui este mai ușoară și ce mare lucru a făcut pentru tine?

O să pierzi și o să plângi

O să vină ziua când el sau ea nu o să mai poată. E frumos să dai, dar nu poți la infinit. E frumos să faci pe cineva să zâmbească dar ce faci când sufletul tău e greu și ai vrea doar o clipă de alinare? Ce se întâmplă când tu ai nevoie ca cineva să îți ia locul pentru câteva clipe și apoi să te întorci la rolul de Superman? Renunți.

Așa că, dragul meu cititor, previno: apreciază ceea ce ai. De ce iei tot ca și cum ți se cuvine? C e o să faci când o să rămâi cu buza umflată? Când o să te trezești singur? Când o să îți dai seama prea târziu de ce ai avut?

Sunteți niște fraieri

Văd oameni buni în jurul meu. Poate sunt eu mai norocoasă și se lipesc în viața mea. Îi văd obosiți, triști, singuri. Ei dau în continuare. Încă mai iubesc, încă mai oferă, încă sprijină. Speră că ceilalți își vor da seama că nu-s de lepădat și că nu i-au câștigat la loto. Că poate vor aprecia ceea ce au. Că poate nu vor lua tot ca și cum li se cuvine și nu vor mai veni cu reproșuri. Asta cu reproșurile mă scoate din pepeni. După ce că se oferă tot, atunci când nu mai poți, apar reproșurile..: dar de ce nu și aia? Really? Cât mai storci cârpa că nu mai are apă de dat de multă vreme!

Vă veți trezi singuri și triști. Dar durerea din sufletele voastre va fi incomparabil mai puțin usturătoare ca cea din sufletul celui care v-a ajutat necondiționat și care a trebuit să plece….Dar oare puteți înțelege măcar puțin din ce v-am scris? Egoiștilor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *