Animalele nu au suflet

Aș fi adoptat pe loc orice religie în care este considerat că animalele au suflet. Că porcul nu e bun doar să îl tai de Crăciun, că așa e tradiția. Că nu trebuie să rupi mielul ăla de mama lui ca să îți umpli tu mațele de Paște. Că nu e ok să torturezi un câine doar pentru că e doar un animal. O religie care să îți permită să speri că există viață de apoi și pentru animăluțe.

De ce teoretic animalele nu au suflet?

Mă întrebam asta în timp ce îmi luam adio de la Tomată. Trupușorul lui firav stătea liniștit în poziție de somn. El dormea. Singura problemă era că știam…el nu se va mai trezi niciodată. Pentru oameni moartea e un fel de trecere. Sufletul se duce undeva. Ești bun, treci cu îngerașii, ai comis-o, treci la căldurică. Există o continuitate: ai cincizeci de pomeni de făcut, să te rogi pentru cel mort, să îi aprinzi lumânări. Dacă ai baftă, te mai și bântuie după și îți zice vreo două prin vise: „De ce i-ai dat rochia mea roșie lui Coana Lenuța, ha? Aia m-a bârfit toată viața!”

Dar atunci când moare un pufos, asta e. E gata. S-a terminat. Rămân tone de amintiri frumoase, poze la care nu ai puterea să te uiți și atât. E doar un animal. Nu are suflet. Adios și la revedere! Crunt mod de a vedea lucrurile avem..

Fac ceva în teoriile voastre

Există o bucățică din mine care încă mai crede în Moș Crăciun, o parte de adult care crede în fericire și iubire și o mare nebună care crede că Tomată e acolo sus. Nu concep ideea că a murit și gata. După multe standarde, oi fi bună de internat la nebuni. Mă interesează prea puțin acest lucru.

Nu trece zi să nu mă gândesc la Tomată și, din nefericire, primele gânduri se duc la ziua în care l-am eutanasiat. Tot mă gândesc că aș mai fi putut să îl țin în brațe, să îl pup. Dar apoi îmi amintesc cât de rău îi era și faptul că se ținea puternic a fost darul lui pentru noi. L-aș fi chinuit ținându-l în brațe.

Se fac acușica 2 luni de când s-a dus. Și momentan pot spune că eutanasierea motanului meu, deși absolut necesară, va fi una din experiențele a căror durere nu va trece niciodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *