Îți mulțumesc că mi-ai frânt inima

mulțumesc-frânt

Tânjesc de ceva vreme după scris, dar orice gânduri aș fi vrut să aștern aici, își pierdeau din entuziasm înainte să deschid pagina. Dar azi, azi e altceva. Azi zâmbesc și pot să spun: da, îți mulțumesc că mi-ai frânt inima.

Trăim despărțirile intens

Uneori mă gândesc chiar că exagerăm cu ceea ce simțim atunci când ne despărțim. Plângem mai mult după siguranța unei relații, ne e frică mai mult de singurătate și, de aici și izvorul de tristețe, lacrimi, disperare.

De fiecare dată când doare și îmi vine să urlu că îmi bag picioarele în inima mea, mă gândesc că asta e partea bună: eu simt ceva, simt – deci trăiesc. E mai bine decât nimic. Mi-ai frânt inima? E bun, înseamnă că aveai ce rupe în bucăți.

Îmi asum partea de vină pentru fiecare dată când mi-a fost frântă inimă. Da, și eu am partea mea de vină. Să zic despre el că a fost un porc și m-a făcut să sufăr? Nu o să vedeți asta niciodată la mine. Relațiile vin și pleacă. Nu o spun la modul superficial. Poate că fac parte din categoria celor care visează la iubirea adevărată și nu sunt pregătită să renunț la ea.

Vin și pleacă aventurile de-o noapte, relațiile de până într-un an sau cele de ani mulți cu promisiuni de căsătorie. Și doare. Doare al naibii de fiecare dată. Și cădem. Rămâne un gust amar? Rămâne. Dar supraviețuim.

Îți mulțumesc

Învăț câte ceva de la orice om pe care îl întâlnesc. Îi iau viața ca istorioară cu o morală, prind din exemplele lui de viață. Nu las să treacă lucrurile și oamenii pe lângă mine. Am învățat din fiecare poveste de „dragoste” pe care am trăit-o. Iar azi, 3 povești mai clare de iubire mai încolo pot spune că le mulțumesc tuturor masculilor feroce care au trecut prin viața mea. Culmea e că toți rămân in inima mea și încă țin la ei ca oameni. Pentru că, în primul rând, pentru asta m-am îndrăgostit de ei.

Le mulțumesc pentru zâmbetele oferite, aventurile trăite, amintirile de suflet și durerea de după. Fiecare despărțire a fost o lecție din care am învățat. Și cel mai important lucru este să nu cad niciodată. Pentru că am o viață. E mai bine să o trăiesc căutând decât să plâng după ce ar fi putut fi.

Eu azi zâmbesc. Sper că și voi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *