Munca mea, iubirea mea, durerea mea

Cu toții avem puncte slabe. Poate puțini și le cunosc sau..recunosc dar cred că ar fi o prostie să nu încerci să te cunoști cât de bine poți, cu bune și cu rele. Dincolo de încăpățânarea maximă care mă caracterizează, atunci când vorbim de munca mea suntem pe teren minat. Prin muncă nu mă refer neapărat la ceva profesional, ci la orice eforturi de-ale mele de a face un anumit lucru.

Dar ce ai făcut atât de special?

Cred cu tărie că una din „bolile” de care suferim grav este că nu apreciem deloc ceea ce fac oamenii dragi din jurul nostru. Nu apreciem prietena care ne-a așteptat să ne revenim după o despărțire, nu apreciem faptul că pentru a suta oară prietenul merge cu noi în mall și moare în timp ce noi probăm șapte bluze identice. Nu ne apreciem părinții care ne dau ultimii bani ca să ne fie nouă bine. Le luăm de-a gata pentru că nouă ni se cuvine totul. Noi merităm tot. Stop! Cine spune asta? Da, cei din jur de iubesc și îți vor binele. De aceea, uneori te pun pe tine pe primul plan, dar asta nu înseamnă că trebuie să fii un mucos răzgâiat și să iei cu lopata. Uneori toate eforturile pe care le faci pentru cei din jurul tău se transformă în muncă, mai ales în perioadele în care problemele se tot adună. Cel mai nasol este să treacă timpul și norii grei și nimeni să nu fi văzut ce rol ai jucat tu. Nu e nevoie de statuie dar nici să fim lipsiți de bun simț.

Dar oricum tu faci asta cu plăcere

Aceasta este o replică primită recent atunci când încercam să explic că un program 8.00-21.30, cinci zile pe săptămână te poate căpia. Sunt workaholică, recunosc, îmi iubesc, ador și venerez munca dar, din fericire, mai vreau să mai și respir. Există viață în afara muncii: oameni cu care să discut, filme la care să râd, piese de teatru la care să rămân mască, locuri de vizitat, nebunii de făcut. Oricât de mult ai face orice cu plăcere, efortul se resimte. „Da, măi, dar mamei îi place să ne facă de mâncare”, Da, you moron, pentru că te iubește și preferă să stea o zi în bucătărie și să te răsfețe pe tine cu toate cele de-ale gurii când vii la șase luni acasă cu mâna în fund. E o linie fină între plăcere și a face un lucru cu scârbă. Chiar și noi cei pentru care munca este o plăcere avem momente când am vrea să ne smulgem părul din cap.

Dacă e un lucru pe care l-am învățat de mică este să țin la munca mea. Fuck it, bro! Sunt eforturile mele, făcute cu drag. Atunci când ți se pare că ce fac eu nu are importanță sau valoare, deși eu m-am străduit politicos să îți exemplific totuși că nu e chiar de lepădat, îmi iau bagajele și îmi bag picioarele. Nu mai stau la discuții, nu mai trebuie să te conving. Dacă nu ți-ai dat seama deja, atunci adios, amigos!

 

Posted in Moi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *