Viață cu haos și zâmbet

viata-haos

Odinioară, un mare înțelept îmi scria: Nu stiu de ce, dar viata ta pare mai haotica pe zi ce trece :))

Și am dat copy-paste direct. Nici nu știa el ce bine i-au ieșit aceste vorbe pline de duh. Plănuiam să revin la scris dar haosul m-a cam dat peste cap. Am supraviețuit. Am ajuns la concluzia că orice ar fi, nu mă plictisesc, dar abia aștept să mai respir și eu.

O săptămână cu haos

O știți pe aia cu intuiția feminină? Aș spune că e imbatabilă dar uneori mai confundăm și noi intuiția cu ce ne-am dori de fapt. Well, lunea trecută m-am trezit cu gândul că le rezolv eu pe toate și văd ele, problemele, cu cine au de-a face. Lunea mea de fapt începuse de duminică când una din pisicuțele mici (despre care voi povesti în alt articol), avea un ochi umflat și alb. Am început vizitele la vet care au continuat luni cu încă două ture, găsit oftalmoloagă, făcut speranțe, pisicuța a murit marți la 8 dimineață. Despre asta, în alt articol.

După ture de plânsete, îngropat și reorganizat, miercuri la prânz am operat Pișcoata la picior (care a căzut de la 6 din vina idioatei de mine), joi a bătut un pisic mic așa că am mai făcut două ture la vet. Joi ca să fie totul roz am și răcit. Dar nu așa cât să mă alint! Cu di tăti. Frisoane, super febră, fără poftă de mâncare (și tot nu am slăbit, fir-ar!), leșinat prin pat și declarat că sunt moartă pentru patrie. Au urmat trei zile în care m-am mobilizat doar pentru vizitele de după operație și să rămân trează 30 de minute pe zi. În rest, m-a omorât răceala asta la maxim.  Nu am deschis nici PC, am anulat tot și mi-am mișcat fundul cu încetinitorul :)) Râd eu, râd, dar nu prea m-am distrat deloc.

Alergătură, probleme, haos, zâmbet?

Am avut și perioade liniștite cu zen și chi, planete aliniate. Per ansamblu, privindu-mi viața ceva agitație a fost mereu.. Problemele sunt surorile mele mai mici, eu le consider vitrege și amare și le-aș arunca deoparte. Nu m-am obișnuit cu haosul, mai ales când se adună toate și rezervele de răbdare sunt pe roșu. Dar dacă am învățat ceva de-a lungul timpului este că problemele vin mereu și nu pleacă până nu le rezolvi (ține minte asta, Petruța și nu le mai amâna!). Să aștepți să fie planetele aliniate și toate să fie bine pentru a fi fericit e o mare păcăleală. Cumva trebuie să îți găsești fericirea din lucrurile mici care se înghesuie și ele prin haosul acela.

Altfel, mă voi transforma într-o acritură tristă și morocănoasă fără speranța că „viața e frumos”.

După o săptămână cu haos, eu vă zâmbesc oleacă pentru că pot 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *