Zi povestea.

A fost odată ca niciodată, spuse ea rapid, ca și cum cafeaua dădea în foc și trebuia să fugă. 

Nuuuuuu, nu te grăbi. Ia-o de la capăt și încet…Zi povestea.

A ..fost…odată..ca…niciodatăăă o prințesă care avea o mamă vitregă și a plecat…l-a cunoscut pe prinț și au trăit fericiți pâ..

Nuuuuuuuu. Așa cum mi-ai spus aseară. Zi-mi povestea lui A’ ca Jăpada.

A avut de ales? Nu. A vrut pui de sultan, fix cu asta s-a ales. Ce face iubirea asta din oameni?! „Sunt soție de sultan și nici măcar cafea nu primesc…”.

Nicio seară fără poveste

Așa era în fiecare seară. Selim nu se ducea la culcare fără povestea lui. Puii de sultan tot cu povești adorm, numai că, spre deosebire de Salman, puiul voia povestea lui cu Albă ca Zăpada salvată de prinț. Și nu orice variantă: prințul nu venea călare pe un armăsar, ci în zbor pe covorul fermecat. În fiecare seară, negreșit, prințesa avea nevoie de salvare.

Oare nu ar trebui să îl învăț că acum femeile sunt independente? Nu au nevoie de nicio salvare. Covoarele nu zboară, dar trebuie bătute și spălate și prinții pleacă toată ziua prin regat și lasă iubirea la alte treburi. Fără cafea…Prinții nu o vor aceeași poveste în fiecare seară, ei vor 1000 și una de povești. Dar ce știe puiul de sultan?

Selim adormea în fiecare seară cu vocea suavă a Seherazadei. Povestea era de fiecare dată nouă. Nu conta că el știa finalul. Călătoria până la salvare i se părea plină de peripeții de fiecare dată. El o voia pe A’ ca Jăpada.

O cafea pentru o soție de sultan

Seherazada își petrecea o mare parte din zi împărțindu-se între laptopul ei și Selim. Articolele nu se scriau singure, inspirația nu venea la comandă dar pasiunea pentru scris trebuia hrănită și Selim avea nevoie de o mamă. Era nouă în lumea sultanilor dar scânteia pentru tot ce-i nou a fost ce a atras-o în primul rând în Turcia. Iar Salman o cunoscuse mai întâi pe blogul ei. Acum era rândul ei să devină parte din mozaicul turcesc. Seherazadei îi lipsea ceva. Energia. Și sultanul ei.

Pentru partea cu sultanul nu avea soluție. Treburile politice îl chemau la diferite întâlniri. Dar pentru energie, știa să se descurce singură. A intrat în bucătărie dis-de-dimineață, când nici angajații nu erau la treabă și s-au pus pe căutat. Numai oale și ulcele. Unde țin oamenii ăștia ibricul? Din bucătărie se auzeau bocăneli și oale ciocnindu-se. Într-un final a găsit ibricul l-a umplut cu apă, a scos pachetul ei cu cafea și s-a așezat cuminte, așteptând să fiarbă apa.

Din camera cealaltă a început să îi cânte telefonul. Era Salman. Ce bine era să îi audă vocea! După 15 minute de conversații dulci la telefon, cafeaua dăduse în foc, lăsând în urmă dezastru. Când a intrat în bucătărie, nu a primit decât priviri dezaprobatoare de la angajatele proaspăt ajunse la muncă și cuvintele…„Nisi at”.

Ce Allah or mai vrea și oamenii ăștia? Să știu și turcă! A intrat val-vârtej, și-a luat ibricul și a plecat la scris. În ziua aia a scris numai articole răutăcioase.

Cadoul surpriză ..

Iubita mea, m-am întors. I-a șoptit el, prinzând-o în brațe.

Era și cazul. M-ai lăsat prea mult timp singură. Nu știu turcă, toată lumea se uită ciudat la mine, mă simt străină de tot..

Shhhh închide ochii. 

O aștepta o surpriză. Ce suvenir să îi fi adus el din călătoriile sale?

Uite, special pentru tine, ca să scrii articolele cu spor și să spui povești fiului nostru.

Ce-i asta?

Deschide-o. 

Ea deschide cutia și citește doar atât: cafetiera Arzum profesionala.

 

..și mătura pe spatele sultanului

Nu înțeleg… îl privi ea confuză. În ochii ei se citea nerăbdarea. Vulcanul începea să clocotească.

Mi-au spus angajatele că tot dai cafeaua în foc. Ele nu înțeleg cum poți să o prepari așa. Bine-ai venit pe tărâmul aromelor! Cafeaua noastră la nisip este faimoasă în toată lumea. Nimic nu se compară cu aroma ei inconfundabilă.

Și, doar nu ai vrea să învăț să fac cafea la nisip!!

Nu iubita mea, Arzum Okka este o cafetieră profesională. Asta înseamnă că îmbină tehnologia cu tradiția. Cafeaua turcească la nisip este la o apăsare de buton distanță. Simplu, rapid și te poți bucura de o cafea cu adevărat turcească.

Tu lipsești atâta vreme, și asta îmi aduci?! Doar pentru că sunt neîndemânatică și dau cafeaua în foc?! Prin asta ar trebui eu să înțeleg că te gândești la mine? Nu am și eu de unde să cumpăr cafetiere?! Ia uite ai luat-o de la un magazin online de cafetiere!!! Asta înseamnă să mă ajuți să intru în peisajul turcesc?

Ochii îi scânteiau de furie.

Hai să îți explic eu cum e cu nevestele mai de pe la ciobanul Bucur. Noi luăm măturile și ne batem bărbații. Așa că, dacă nu vrei să primești o mătură pe cocoașă, oricât de sultan ai fi tu, te sfătuiesc să te duci să îmi cumperi altceva. 

Și a plecat furioasă din cameră, trântind cutia în urma ei.

A adormit plângând, gândindu-se că a fost prea dură. Cum o să reziste ea la curtea sultanului dacă îl ia la bătaie? Cum o să reziste căsnicia ei?

Dimineața s-a trezit singură în patul mare. Dormitorul era învăluit într-o puternică aromă de cafea. Toate simțurile i s-au activat. În viața ei diminețile nu mai păruseră mai frumoase ca aceasta. Pe măsuța de lângă pat o aștepta o cafea fierbinte și un bilețel.

Încearc-o și dacă nu îți place, trimit cafetiera înapoi. Azi am plecat cu puiul de sultan iar tu ai zi de relaxare cu băi turcești și saună. Bine ai venit în mozaicul turcesc, iubirea mea! Tu erai piesa care îmi lipsea. Tu și..mătura ta.

Din acea dimineață, sultanul și „jupâna” lui nu s-au mai certat niciodată. Cafetiera e la loc de cinste pe biroul unde scrie jumătatea sultanului. Cafeaua turcească la nisip o ține în priză în toate competițiile Superblog.