Neața guys,

Ia să revenim la salutul care …m-a consacrat?:)) Acum o săptămâna și un pic am avut parte de o revedere cu niște oameni frumoși. Ei sunt frumoși pentru mine pentru că au fost primii și ca să fie clar primul job a fost în televiziune (de fapt pe fostul blog am tot scris de ei), și a fost frumos, frumos rău de tot.

Vremuri speciale cu oameni frumoși

Am tras tare – mi s-a promis și o statuie:)) ar fi bine numai să fie pe dimensiunile de acum 4 ani:)) Am râs în avans și pentru următorul job, m-am distrat, am mâncat o grămadă de pizza și prăjituri la zile de naștere și am flirtat la greu. A nu se înțelege greșit, dar aveam niște super băieți, glumeți rău, ironici și deștepți. Și tot de la primul job am câștigat niște prietene care acum sunt prin țări străine.

Din ce am vorbit cu alții și din trecerea timpului am învățat că ceea ce am avut eu acolo a fost ceva special (acum am o lacrimă în colțul ochiului.. nu știu care…trebuie să mă decid între stângul și dreptul :P). Așa că o să încerc să îi iau pe rând pe câțiva.. pentru că merită:

Oamenii mei dragi

De la Marinela am dezvoltat pasiunea pentru pufuleți și am râs la exercițiile de dicție pe care eu nu le făceam niciodată. Sunt mortale, nu alta!:))

Livia și Andreea – nebunele mele… cât am râs eu cu fetele asteaaaa… Cu ele am petrecut nopți întregi, ne-am întâlnit pentru un film și nu am închis un ochi până de dimineață. Long live Cola! Ah da, asta e perioada în care eu am devenit dependența de cola. Asta e pe lista neagră:)) Iar cu Catinca în birou discuțiile întotdeauna se duceau.. în direcții nebănuite. Mai țin minte una despre o broască și o lumânare.. Andreea ar trebui să țină minte -ea era cu partea despre broască:P Cu Cris am tras tare pe știri de ne-au ieșit peri albi până nu am mai putut nici una:))

Ema mă făcea să zâmbesc mereu și îmi cânta în cască spre deosebire de Cristi care îmi șoptea proștii, mă combina cu invitații (unul în special:))) și ne mai spunea din când în când să ridicăm din picior pe sub masă dacă ne merge casca.

Bafta mea că nu am avut treabă cu operatorii pe teren așa că au scăpat de mine la tortură cu reportajele dar nu au scăpat de glume non stop. Ce vremuri când stăteam între emisiuni numai la parter cu băieții:)) Și mă laud pentru că… pot.. și erau băieți de treabă, mai ales MCR-ul. Na! Că să nu se lase cu plângeri:)) Oare e grav că rădeam și în timpul emisiunilor? Că intram întotdeauna live cu zâmbetul pe buze când Ionuț venea cu vreo super soluție atehnică dacă nu mergea ceva? Sau complicitatea mea cu vreun Daniel? Neaaah, eu zic că a fost de bine.

Unii erau mai tăcuți (un munte de răbdare era Ian – sper să fiu și eu așa într-o viață viitoare), iar alții sunt speciali, pentru că vreau eu. Cristi (S.) .. a spus poate unele dintre cele mai frumoase cuvinte despre mine și sper că într-o zi să mă ridic la înălțimea așteptărilor lui. Îți pot spune mulți că ești cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deștept (nu că ar fi cazul meu) dar cuvintele frumoase sunt cele simple și care merg direct la țintă pardon, la suflet. Același lucru l-a făcut luni și Daniel- al treilea:P Susca. O singură propoziție și am zâmbit vreo 3 zile în continuu… iar propoziția aia o să îmi rămână în suflet în permanență pentru că este fix lucrul de care aveam nevoie. El este unul dintre puținii pe care îi cunosc și care are o familie cu adevărat frumoasă cum o să vreau și eu într-o zi. Dar mai încolo:) Apropo, pozele postate sunt făcute de el 😀

Întotdeauna o să vă țin minte

După atâta timp de la căderea imperiului:) din nefericire, nici unul din noi nu se poate lăuda că a găsit colegi mai super decât am avut atunci. Iar eu una sunt aproape 100% convinsă că nici nu o să îi mai găsesc. Dar, încă nu sunt amnezica și îmi amintesc cu drag vremurile alea, până ajung la Alzheimer și Pampersi mai am drum lung (sper:P) așa că, dacă ne mai pocnește vreo revedere, așteptați-vă și la alte postări lacrimogene:)