Eu sufăr de multe boli. Dacă e un lucru care mă enervează la culme este că eu sunt fată bună. Bine, nici nu aș schimba asta. Așa sunt, that”s me. Există și o explicație: am stat prin preajma online și offline a doi bărbați over confident. Lumea ar spune că-s narcisiști dar o doză nu strică din când în când. Anyways, revenind la problema mea, că eu sunt importantă aici. Eu sunt fata bună și toată lumea știe ce merit.

Mărită-te, Petruța!

Tu meriți pe cineva care să te trateze ca pe o prințesă (nefericită alegere de cuvinte, manelele au dus termenul de prințesă doar la conotații negative). Tu meriți un băiat bun care să te răsfețe. Tu meriți să fii fericită. Tu meriți…..Mă înec în cuvintele astea. Sincer, m-am săturat să îmi spună alții ce merit. Atunci când a fost vorba de viața mea sentimentală, nu cred că s-a nimerit vreodată ca toată lumea să fie de acord cu alegerile mele masculine. De fapt, dacă mă gândesc bine, din perspectiva tuturor, nici unul nu a fost bun. Pentru că nici unul nu e destul de bun pentru mine. Eu sunt prințesa de porțelan. 

Unul era mult prea ciudat și inadaptat social. Altul a bifat juma de București și un sfert din România. Altul era prea complicat, unul părea nebun. Și lista poate continua. Niciodată nici unul nu va ajunge la nasul meu. Really? Nu vorbim aici de mama, ea săraca s-a obișnuit și chiar îmi ține isonul că doar știe ce a crescut. Mă refer la absolut toți cei din jurul meu.

Așa că atunci când aud că ar trebui să mă mărit cu un băiat bun care să mă iubească pentru toată viața așa cum merit eu, nu pot decât să mă mândresc cu faptul că respectul pe care îl stârnesc este câștigat făcând….nimic dar mă iau niște draci, să mă ierte Dumnezeu, de aș trânti cu toți prietenii mei de pământ.

Nu sunt nevasta perfectă

Știu că am moacă de copil și, dincolo de momentele mele multe de răutate (de care se prind fix 2 oameni din viața mea), eu intru la categoria de good girls. Știu că stârnesc fantezii cu mine în bucătărie făcând prăjituri. Știu că cei dragi m-au simțit alături de ei cu un sfat, o glumă mai mult sau mai puțin bună. Știu că țin secrete, tac când trebuie și atunci când pun suflet, dapăi îl pun. Știu că mulți mă văd ca pe o potențială mamă exemplară care o să își iubească copiii, o să țină un business în picioare și nici nu o să se îngrașe.

Înțeleg toate astea. Nu mi le asum. Nu sunt genul de femeie care se omoară după copii. Nu cer prietenelor să le țin nou-născuții în brațe. Dimpotrivă. Știu să fac prăjituri și au fost bărbați care mi-au mâncat cheese cake-ul pentru că trebuia (no sex after), deși era super bun, nu era tocmai soft and silky. Cheese cake-ul, nu sexul :))

Nu îmi place să dau ordine. Nu vreau un bărbat care să mă asculte.

Nu îmi place să țin singură o relație. Dar îți voi recunoaște că greutatea la capitolul ăsta tot pe o femeie pică.

Mă plictisesc. Da! Incredibil, nu-s genul să o amețești cu cinci minute de misionar.

Nu schimb canalele la TV cât timp tu te chinui să mă convingi să facem sex că e ziua ta de naștere și meriți.

Nu-s genul să urle că te-ai uitat după alta dar sigur flirtez cu ceilalți numai ca să mă mențin în formă.

O să trag de o relație cât se poate. O să lupt când nu merge bine. O să comunic cu tine de-adevăratelea, o să încerc să te înțeleg. Dar o să plec. Eu plec cu riscul de a fi singură. Eu plec când nu mai merge și am resuscitat mortul dar mortul nu vrea. Nu mi-e frică să o iau de la capăt. Chit că am investit ani și inima întreagă în relație. Fuck it! De aia s-au inventat tonele de medicamente :)) O să îmi țină inima în picioare.

Așa că nu, dragul meu, nu-s nevasta aia bună pe care ți-o imaginezi tu.

 

Am 31 de ani

Și mă mândresc cu asta. Îmi place moaca mea. Mai puțin fundul but I am working on it. Mi-am promis că nu o să fac rău niciodată nimănui, frângându-i inima. Și nu am făcut-o. Durerea inevitabilă a despărțirilor nu se pune la socoteală. Eu nu am făcut rău voit nimănui. Iar asta nu se va schimba. Pentru că întotdeauna am știut ce am vrut. Așa cum știu și acum.

Pentru toți cei care consideră că merit un mariaj cu un băiat bun, v-o spun la modul cel mai dulce, go screw yourselves! Vă iubesc pentru că vreți atât de mult să fiu fericită dar..fraților, mai întrebați-mă și pe mine ce vreau. Și mai gândiți-vă că, dacă era să vreau să mă mărit, o făceam până acum. Lista băieților buni pe care i-am „ratat” e la mama. Mai suspină și ea.

Știu că ar fi trebuit să mă apuce vreo criză sau dorință nebună de măritiș. Nu este cazul. Acceptați chestia asta. Știu că vreți să fiu fericită. Dar ce credeți voi că merit acum nu se pupă cu ce vreau eu. Nu mă frustrează insistențele de a mă căsători ci de a o face cu un băiat bun care să îmi ofere ce merit. The battle is lost here…de asta am fugit mereu. Pentru că, în esență, I am not the best girl. Am fost așa cu voi.

Și mai vreau să țineți minte un lucru. Fiți atenți, că vă zic o singură dată…în articolul ăsta. Chiar și fetele bune se distrează. Chiar și fetele bune au nevoie de o pauză. Și ultimul lucru pe care vrem să îl auzim atunci este că nu procedăm corect. Cause we are the good girls. Fuck it! We are only human!