Au trecut 3 zile. 72 de ore de când agonizăm în durere, mărșăluim în tăcere și lăsăm furia să fiarbă în noi. Mă gândesc la mame care acum plâng cu lacrimi fierbinți pentru copiii pierduți, care se roagă neîncetat pentru copiii care agonizează pe un pat de spital. În veci nu ne-am putea imagina câtă durere e în sufletul lor. Nicicând nu poți realiza cât de mult se poate aduna o femeie într-o situație disperată pentru a fi stâlp de putere.

Femeile puternice au o distincție aparte

Nu este ușor să fii femeie. Indiferent de timpuri, nu a fost niciodată. Se cer prea multe de la noi și, totuși, reușim să le ducem pe toate pe umeri. Nu ne întreabă nimeni niciodată cum suntem, cum rezistăm pentru că este în natura noastră să ne dăruim întrutotul. Femeile puternice au o distincție aparte. Ele își duc povara zâmbind discret, mereu optimiste, întotdeauna dure pentru a reuși. Femeile puternice nu te vor frapa întotdeauna cu feminitatea lor, ci, mai degrabă, cu o ținută exemplară. Le recunoști după postură și după gesturi. Mereu sigure, trădând încredere în forțele proprii. Dar cine știe ce e dincolo de acestea? Preferăm să le acceptăm așa cum sunt, puternice și pentru noi, și să ne mulțumim cu faptul că cineva este acolo și pentru noi. Preferăm să vedem leoaicele și să nu trecem dincolo de privirea bună dar luptătoare.

Eleganța unei femei se vede în suferința ei

Așa cum soldații au armele lor, așa cum luptătorii știu figurile lor, așa femeile își păstrează eleganța în suferință. Mâinile lor vor ocroti discret, coloana lor niciodată nu va fi altfel decât dreaptă pentru că ele sunt luptătoare. Capul nu va fi plecat pentru că ar lăsa să curgă lacrimile. Zâmbetul este mereu pe buze chiar dacă puțin șters și prea discret. Privește o femeie în mijlocul unei drame, când totul depinde de ea, și vei înțelege ce îți spun. Este imposibil să nu fi văzut asta măcar la mamele noastre. Sau oare atât de mult le-am luat ca fiind stâlpii noștri de rezistență? 

Îmi amintesc când bunica mea era în spital. Bolnavă de cancer. Mama, profesoară de germană, se trezea dimineața la ore imposibile, ne pregătea mâncarea, pachetul pentru mama ei, pleca la școală într-o ținută impecabilă, cu zâmbetul pe buze, gata să își facă elevii să învețe cu veselie, pleca de la servici, fugea la Fundeni, venea seara acasă și mă întreba cum a fost ziua mea. A știut cineva ce era în sufletul ei? Nu. Toți au văzut o femeie elegantă care vine la muncă și își face treaba mai bine decât oricine. Toți au văzut o fiică iubitoare, mereu optimistă și mereu acolo pentru mama ei. Toți au văzut o mamă și o soție care își ține familia unită. Eleganța unei femei este în suferința ei.

Femeile care au schimbat istoria au fost singure

Marie Curie, Coco Chanel – nume la îndemâna tuturor, au schimbat istoria. Ele sunt reprezentante ale noastre, ale femeilor. Ele au reprezentat pietre de hotare pentru noi. Ele au fost singure. Atunci când o femeie s-a remarcat, vrând să dărâme regulile, a fost singură. Sunt absolut sigură că au fost și alte femei care au vrut să o pună la pământ. Dar aceste femei puternice au răzbit singure. Întotdeauna cu capul sus. Și da, întotdeauna dure. Asta poate fura din feminitate, dar uite-te o secundă la Coco Chanel. Ea este pe un piedestal al eleganței.

De ce întotdeauna trebuie să fim singure când vrem să mutăm munții? Oare nu ne-am dat seama până acum că împreună putem reuși mai multe?

La vremuri noi, aceleași provocări

Timpurile s-au schimbat. Femeile conduc multinaționale și au copii. Dar credeți că e mai ușor? Întrebați orice femeie care a reușit cât de mult a trebuit să lupte. Cred că ar fi cazul să netezim calea. Mi-ar plăcea ca pe drum să fie multe mâini care se trag unele pe celelalte în sus. Cât mai sus. Și nu e vorba doar de reușita femeilor. Din contră, societatea noastră are nevoie de valori. Are nevoie de comunitate și nu doar ca o idee. Ci concret. Femeia e capabilă de empatie și dragoste, femeia e puternică și luptătoare. Dar singură, provocările sunt prea multe și prea mari.

Comunitatea Chic-Elite, un proiect ambițios

Comunitate feminină. Sună parțial ciudat. Poate pentru că, în ciuda tentativelor de până acum, comunitățile feminine au rămas relativ mici și poate nu de un succes considerabil. Sunt femeie și spiritul meu critic este la maxim. Am văzut femei puternice și pretențiile mele sunt mari. Am văzut multă lume suferind și atâtea nedreptăți și vreau ceva diferit. Vreau ceva mai mult decât PR și imagine. Vreau să văd femei care acționează împreună ca un mecanism bine uns. Vreau să văd o adevărată mașinărie feminină care își tot adaugă componente în timp și devine din ce în ce mai puternică. Vreau să văd o comunitate feminină implicată și activă care începe prin a muta pietricele și sfârșește prin a muta munți. Pentru că avem femei puternice, precum Eli Lăslean care duc branduri în spate de peste 20 de ani. Și o fac discret și elegant.

Vreau să văd femei care se ajută să se ridice pe scara profesională. Îmi doresc o comunitate în care se pune accent pe familie și cum o putem proteja; o comunitate în care femeile găsesc sprijin în problemele lor, în visele pe care aleg să le urmeze, în pereții pe care își doresc să îi distrugă. O comunitate în care ne recâștigăm feminitatea și eleganța și găsim sprijin pentru a merge mai departe.

Mi-aș dori o comunitate feminină în care femeile să creadă. 

Dacă m-ai fi întrebat acum 4 zile, poate că aș fi fost mai puțin dură și mai mult idealistă. Dar, dragă Chic-Elite, acestea sunt pretențiile mele de la tine. Ți-am dat poate o responsabilitate prea mare dar știu că începutul e cel mai greu. Nu mă aștept la rezultate în două luni dar vreau să nu te lași. Nu vreau să revoluționezi România, dar vreau să nu te lași. Femei care ajută alte femei…poate părea doar un vis. Eu vreau, cred și sper că visele încă pot deveni realitate.

Eu vreau să cred că, odată cu voi, nu va mai exista „mai merge și așa.”