Cred ca am eu o problema. O visez pe fosta sefa. Si numai pe ea. WtF?
Am avut teoretic doua mari joburi in viata asta. Cu contract de munca adicatalea si program full time. Ca asa am avut o gramada de sefi si nu am probleme cu autoritatea. Teoretic, de sefi numai de bine. E regula sa nu scrii chestii nasoale pe blog ca cine stie ce sef minunat te asteapta si cand te vede intepat, smaf! adio posibilitate de job. Dar hai sa incalcam putin regula. Deeeeci…
N-am nimic de rau de zis de sefii mei ca toti sunt oameni si au avut si ei defecte. Dar toti au fost simpatici intr-o privinta: mi-au lasat niscaiva libertate. M-au lasat sa ma zbat ca o musculita in lapte. Asa am venit cu idei noi, ei mi-au dat juma de kg de faina, eu am incercat sa le fac cozonac cu nuca si stafide si pufos sa fie! Si asa ne-am inteles de minune. Nimeni nu e perfect dar pe unde am mers – voluntariate, colaborari, proiecte, job, toti mi-au lasat un grad de libertate ca sa performez la maxim.
Si asa ajungem la ultimul job, din care btw am invatat o gramada dar care mi-a omorat imaginatia. Fara libertate, cu pauze muuuulte in care nu aveam nimic de facut incat am ajuns sa ii spun sefei: “Dati-mi ceva de lucru, ca innebunesc aici“.. si, din nefericire, chiar nu glumesc, mai tin minte si acum clipa fatidica cand am fost aproape sa imi smulg parul din cap pazind un laptop. Eram in acelasi birou cu sefa, doar noi 2, fara niciun coleg.
Poate de asta o visez si acum. M-am simtit ca la inchisoare. Nu e bine la inchisoare. Lasa detinutul sa se plimbe putin prin gradinita poate ii vine o idee cum sa faca zidurile mai rezistente:))
Am avut si eu odata un cosmar frumos cu sefa mea, a fost pentru cateva momente cand era mai frumos atunci catelul meu a latrat.
:))) Ce pacat ca pe mine nu ma trezeste nici una din pisici.