A fost odata ca niciodata o vreme in care aplicam la joburi pe PR. De curiozitate mai mult sau din dorinta de a vedea de ce sunt in stare. Cum ideea de a sta intr-un birou 8 ore fara a avea nimic de facut imi zbarleste parul de pe maini, am ales joburile cu ceva flexibilitate. Stau la birou si 12 ore dar sa fie de lucru! Daca nu, lasa-ma acasa de unde pot face o gramada de chestii utile 🙂
Atunci cand am vazut anuntul unei asociatii pentru PR Executive sau ceva de genul asta, am aplicat instant. Cap sec nu m-am gandit sa si caut asociatia sa vad ce domeniu de activitate are. Stiu deja cum merg lucrurile in mediul ONG de pe la voluntariate si ultimul job a fost in cadrul unei asociatii. In plus, era sa prind un alt post pe PR la o alta asociatie dar… nu ne-am potrivit la capitolul asteptari…financiare. Mandria a fost ca trecusem de toate etapele de recrutare 😀
Revenind la oile mele, la ceva vreme dupa aplicare, descopar ca ma vor asa ca programam interviul. Zis si facut, de data asta, ca un aplicant constiincios ma apuc sa si cercetez viitorul angajator ca asa scrie la carte. Cand descopar ce facea fundatia, incep sa stramb din nas. Cad pe ganduri, ma rasucesc, tentant era sa ma duc la interviu sa vad daca pot sa il trec. Problema era ca oricum nu voiam jobul, cu toata flexibilitatea sa. Fundati se implica in activitati …sa le zicem anti-biserica. Nu ca as fi eu acum marea crestina, dar mi-era peste mana sa fac materiale pe domeniul asta. Cum nu as putea nici pentru tigari. Anti fumat, da…in rest, nope:)
Am anulat interviul, am anuntat politicos si viata a mers mai departe. Chit ca-s construita gresit, tot nu regret alegerea facuta.
Felicitări pentru alegerea făcută!
Atât pentru motivele practice – într-adevăr, omul se îndobitoceşte stând la un birou şi calculator 8-10 ore, iar efectele pentru sănătatea trupului (moleşirea muşchilor, dureri de spate, îngrăşare şi digestie defectuoasă de la sedentarism, probleme de vedere de la monitoare etc)…
…cât şi pentru motivele de conştiinţă – slavă Domnului, încă (până când?!) mai suntem într-o ţară liberă şi nu trebuie să acceptăm chinul de a lucra împotriva convingerilor noastre. De pildă, de nevoie, ca angajat într-un supermarket, vinzi ţigări (care aduc o bună parte din încasări), dar ar fi oribil ca PR-ist să scrii ceva în favoarea fumatului .
Daca esti PR-ist fumator, ai scapat de-o grija :)) Cineva trebuie sa se ocupe si de subiectele astea 🙂
Nu cred că nici pentru un fumăptor este pra distractiv să scrie despre o companie de ţigări. Probabil că cele mai frumoase momente din ziua de muncă sunt pauzele… de fumat.
Oricum, sub umbrelele Public Relations şi Public Affairs se află o multitudine de activităţi, de la cele mai anoste şi tocătoare de nervi până la cele mai provocatoare şi pasionante.
Succes în găsirea jobului potrivit!
Multumesc 🙂