Eu am multe talente. Unul dintre cele mai inutile este acela de a amâna lucrurile.

Bicla? Amână pe mâine

Am dat sfoară în țară că vreau să îmi repar bicla. Au sărit oamenii cu recomandări și primul la care am zis că ajung este Brema, recomandat de un prieten de la dansuri. Am recomandarea, numărul de telefon și toate datele de 3 săptămâni. Am fost plecată în vacanță, apoi mi-am mai planificat încă una. Și nu am ajuns.

Mă întreabă prietenul acela în fiecare săptămână: ai fost cu bicla? Nuuu! Ieri am promis că mă duc azi. Dar azi am decis să amân pe mâine. Oare mâine ce scuză mai găsesc?

E bine să amâni lucrurile

E ca un drog. Ziua în care le amâni e mai frumoasă. Deși nu ai rezolvat nimic, te simți mai ușor. Gata, s-a dus o responsabilitate. Ai amânat o greutate. Azi poți să zâmbești. Și mai ești și deștept pe deasupra că ai găsit scuza perfectă, plauzibilă și extrem de rațională pentru a amâna lucrurile iar. Partea nasoală e că vine Doomsday, Ziua Dreptății și a Judecății când rahatul oricum s-a făcut mai mare, când primești scrisorică cu ditamai penalitățile pentru impozitul neplătit, când primești invitație în parc cu bicla, etc.

Satisfacția de a rezolva lucrurile la timp este mai mare decât cea de a amâna lucrurile. Dar se încăpățânează prostul să o țină pe a lui?! Păi logic că da. Lenea-i mare și întotdeauna sunt alte lucruri mai importante de făcut.

Dar și când oi ajunge cu bicla să vedeți ce review o să scriu pe blog și o să mă laud. Ba chiar o să ies și cu bicla la plimbare. Și uite așa se face omul de râs online, promițând lucruri!

Dar mă voi schimba..de mâine. Cred. Sper. Poate. Fingers crossed! Și pupici pentru toți leneșii mei