Orice. Dacă nu e urgent, dacă nu pică acoperișul peste mine, e ok, pot să las și pe mâine. Așa că, deși voiam să mă înscriu printre primii, mă înscriu printre ultimii. Cum unde? La Superblogul de toamnă.

De ce Superblog?

Am participat vreo 4 ediții, pardon 5. Două au rezultat în abandon pe la jumate, două au fost cu locul 30 și un pic. Iar la un Superblog de Toamnă am fost pe locul 5. Cea mai relaxată ediție din viața mea. E clar, timpul e dușmanul meu. Mi-am luat azi liber ca să ajung la zi cu mailurile de business. Să zic că țin pasul cu blogul e o minciună gogonată. Am scris un articol săptămâna trecută :))

Dar vreau să particip. Am fost sponsor în primăvară și am altă perspectivă asupra lucrurilor. Deși timpul e dușmanul meu, mă înham la competiție. Pentru că pot. Iar ăsta e un motiv destul de bun pentru a transpira când vin notele, de a-mi da palme când nu îmi place o probă, de-a încerca să fiu bună la scris dar relaxată.

Spre deosebire de celelalte dăți nu îmi mai propun marea cu sarea, nici măcar să respect termenele limită. Îmi propun să supraviețuiesc. Acesta este targetul meu onorabil pentru cursa de toamnă. Am ieșit pe locul 5 în varianta grea, cu multe probe, vedem ce reușesc acum când nu am timp decât să respir și să zâmbesc. Vom vedea cum merge darul meu de a amâna lucrurile cu Superblogul :))

Să fie Superblog!