Dacă cele mai multe urări le-am văzut de la fete pentru…fete. Femeia sărbătorește femeia.

Dacă noi ne proclamăm puternice și eroine de răsună tot Internetul.

Dacă azi smulgem un buchet de flori forțat pentru că „trebuie” – altfel primește o mătură pe spate și îl tăiem de la sex o lună.

Este degeaba dacă mâine tu te întorci într-o relație toxică, în care tu rămâi de dragul de a nu fi singură sau pentru că te-ai obișnuit cu el.

Degeaba este azi 8 martie dacă el nu te apreciază atunci când cearcănele sunt până în ceafă și ești în stare de zombie robotic.

Degeaba este Ziua Femeii dacă mâine tu vei merge cu capul plecat la muncă, asemeni unui sclav pe plantație și nu vei lupta să primești ceea ce meriți.

Dacă  simți că ești inferioară unui bărbat.

Dacă tu consideri că ceea ce te face femeie este un vagin. Și doi sâni.

8 martie este degeaba dacă nu ne apreciem mamele mai des. Există un singur 8 martie pe an, aveți o singură mamă și viața e scurtă.

Pe tine, femeie, (nu) te iubesc

Iubesc femeia așa cum o văd eu: puternică dar sensibilă, capabilă să mute munții dar plânge la scenele din filmele de dragoste, cu acele rotunjimi tipice nouă care ne fac subiectul atâtor sculpturi, niciodată perfecte, mereu delicate. O iubesc pe cea care se cunoaște pe sine însăși, care știe să iubească, care poate.

Urăsc femeia care consideră că vaginul este pentru făcut bani. Cea care se lansează pe spatele unui bărbat. Cele care se dau așa zis independente. Urăsc femeia care nu își iubește copilul dar se bate în piept că e mamă. Femeia care simte nevoia să își sporească încrederea în sine mușcând de fund alte femei. Nu îmi plac răutățile feminine duse dincolo de o limită a bunului simț, femeile care spun că nu pot, femeile care au renunțat la visele lor.

Undeva, cândva, citisem că femeia este un pumn de oțel învelit în catifea. Asta este femeia pe care o iubesc! În rest, dragele mele, să fiți voi și să fiți iubite!