Ceeeeeeeeeeeee? Îmi spui că nu există? Hai maiii! Apropo, asta e continuarea de la postul anterior despre dependentul de Facebook.

Da pentru Facebook!

Iubesc Facebookul pentru că mi-am găsit foștii colegi de generală online, chiar dacă o parte sunt prin alte țări.
Îl iubesc pentru că e un super instrument de promovare online dacă știi măcar 10% cum îl folosești. Îl iubesc și pentru că astfel îmi testez creativitatea și mă folosesc de pagina mea de engleză ca să ajung la cât mai multe persoane.
Îl iubesc pentru că îl folosesc uneori pe post de Cancan. Râd la pozele unor cunoscuți, mai salivez după vreun tip.
Îl iubesc pentru că văd companii inteligențe/persoane publice care știu să se promoveze online (Horia Brenciu e un super exemplu) în timp ce altele dau like și share la poze cu pisici.

Facebook declanșează nebunia

Dar cred că lumea a luat-o razna, rău de tot. Ieri citeam pe webcultura că angajatorii se uită chiorâș la ține dacă nu ai cont de Facebook. Dacă e vorba de un job pe comunicare, înțeleg. Pe vânzări, înțeleg… dar dacă sunt contabil și am cont de facebook, nu crezi că voi prefera să stau cu ochii în profilul Oanei Zavoranu care postează filmulețe cu ea dansând decât să îți calculez ție TVA-ul? Și apoi britanicii fac un studiu în urma căruia descoperă că angajații petrec 40% din timp pe Facebook. Păi, asta ai angajat!

Partea și mai tragică de atât este că părinții au luat-o razna. Nu sunt mamă și îmi asum criticile conform cărora habar nu am ce înseamnă să crești un copil în zilele noastre. Dar părinții în cel mai rău caz sunt din generația mea, de au mai prins și o eugenie, o gumă Turbo cu surprize și suc la dozator. Iar în cele mai multe cazuri părinții sunt tembeli. Da, îmi asum această afirmație. Din fericire, povestea de mai jos nu s-a întâmplat în România, dar mi-e că nu suntem departe nici noi.

Deci, se ia una bucată părinte masculin cu o frumusețe de fată de 6 anișori care voia cont pe Facebook. Limita de vârstă e la 13 ani. Așa că taticul a făcut profilul și a mințit că fiică-să a crescut într-o zi cât alții în 10 ani. Doar el știa parola, dar fiică era lăsată singurică la calculator. De ce avea nevoie de cont la 6 ani? Ca să comunice mai bine cu rudele!!!!!

Ce face dependența de Facebook

Mai, dar la 6 ani .. nu știi ce-i aia telefon? Nu vin rudele să te vadă să se joace cu ține? Nu vrea nimeni să vadă fetița aia super simpatică și drăguță? Credeți-mă.. peste 10 ani va fi deja femeie și vă veți face probleme să nu vina însărcinată acasă. Bucurați-va de ea cât nu e prea târziu. Dar ce știu eu?

Anyways, fetița a avut șansa să vorbească cu un tip de 30 de ani care i-a povestit în detaliu ce ar vrea să îi facă. În pat. Și nu mă refer la așezatul pernelor ci la joacă de-a “mama și de-a tata”, de-a “doctorul și asistenta obraznică”, de-a “bărbatul matur și fetița inocență”.

Ce a făcut tatăl când a aflat? A alertat autoritățile dar îi va păstra contul de Facebook al fiicei. De ce? Pentru că … este un tembel. Da, și pe asta mi-o asum.