Cel mai nasol este când rămâi fără hârtie igienică. Mai ales dacă mizai că încă mai e vreun sul ascuns pe undeva. Și mai grav e când te trezești că musafirul de la baie îți cere hârtie igienică și tu nu ai. Asta e și mai și. Nu aș vrea să fac o întreagă postare despre problemele pe care le ridică hârtia igienică, ci despre cât de sensibile și pretențioase au ajuns poponețele astea.
E cea mai bună hârtie igienică
Eu mă împac foarte bine cu ea.. mi-a spus vânzătoarea de la magazinul din fața blocului. Asta cu împăcatul e o exprimare defectuoasă în română. Pot să mă cert cu hârtia igienică? Să ne iubim? Să ne sfătuim? Anyways, mă aflam în situația ingrată în care epuizasem orice speranță de șervețel, hârtie pentru bucătărie, etc și am coborât după soluția de urgență: 1 sul de hârtie igienică. Pentru că e scump, nene! 1 leu și într-o zi e gata.
„Dar nu vrei mai bine patru? Ieși mai ieftin” și patru am luat. Mi-a stat inima în loc când am văzut 5.5 RON pentru 4 suluri dar era prea târziu. Și așa am aflat povestea hârtiei igienice în 3 straturi pe care ea o folosește în exclusivitate acasă.
Poponețe de prințese
Hârtia e simpatică, nu zic nu: fină ca adierea de primăvară a unui vânt ușor (scuzați ironia), parfumată ca o floare de portocal. Am zis parfumată? Foarteeeeee!
Dar poponețele noastre stresate, probabil bântuite de viitori hemoroizi au nevoie de alint. De o hârtie igienică minunată care să le aducă prospețime în zilele atât de negre ale vieții. Nu zic acum nici să folosim o frunză mare pe post de hârtie igienică dar oare ne gândim la ce folosim? Tona de parfum care e în hârtia igienică ajunge în zonele cele mai intime ale corpului tău. Nu te păcăli că îți aduce o mare de prospețime că nu scapi de spălatul la fund seara la duș. Și, până la urmă, de ce sunt oare atâtea reclame la produse pentru infecții urinare, candida și alte drăcii dacă nu pentru a ne introduce în acest cerc vicios de consum.