Dragoste la persoana a treia…pentru neuroni

Eu chiar nu înțeleg.

Tânjim după iubire. Toată lumea posteazăa pe Facebook tot felul de citate despre dragoste.

 

Cântăm despre iubire tot timpul. Plângem, urlăm după ea, o vrem, o lăsăm.

Ne uitam la filme romantice și ne chișăm ochii :))

Nu îl mai citește nimeni pe Eminescu, nu mai zic nimic de niște Jane Austen dar iubim iubirea.

 

 

Dragoste la persoana a treia nu e ce crezi

Și atunci apare un film cu un titlu comercial: Dragoste la persoana a treia. Și iubitorul de Orange Movie night își zice: “Baaaaah, ia uite filmu’ că e cu dragoste! Hai să ne luăm gagicile la pupăceală!”

Și merge iubitorul la film și descoperă că nu e cam cum și-ar fi așteptat el. Că cam cum se prefigurează nu prea e cu hepi ending și nici cu vreo glumă răsuflată. Și după un film demențial, care îți ia neuronul și ți-l trântește pe toate părțile, te lasă sleit de puteri și gândind, atenție GÂNDIND! ies 2 fete (nu pițipoance) de la film și își spun “Aaaaah, ce film pentru seară de Orange. Mai bine nu veneam!”

Așa că, dragele mele blonde și blonzi, să NU va duceți la Dragoste la persoana a treia pentru că e suprinsa psihologia iubirii iar filmul merge dincolo de pupici. Sunt 3 cupluri cu povești complicate și e imposibil să nu te identifici cel puțin cu una. Eu – Olivia Wilde… cea care fuge de o relație. Dar nu e atât de simplu – în film teama Oliviei rezultă parțial din relația pe care o are cu tatăl ei. Și crede-mă pe cuvânt că nu o să te aștepți să o vezi ieșind din camera de hotel a tatălui ei …..

Pentru mine azi e Orange Movie Night și mă duc la o comedie stupidă – dar, de altfel, simpatică… Tu fugi de Third Person și hai cu mine la Think like a man too.

Hai să ne limităm la conceptul de iubire la modul comercial.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.