Pun pariu că nu ați mai auzit expresia asta, nu? Ei bine, acum că v-am făcut-o cunoscută, hai să înțelegeți și despre ce este vorba.

O femeie mai acră ca laptele brânzit

Am fost acum 2 săptămâni în vizită la o fostă colegă de liceu. Am înțeles că, după vârsta de 28 de ani, se poartă tot felul de brânzeli din acestea de adult – vizite de „familie” ca pe vremuri. Așa că eu și a mea jumătate momentană am fost puși la masă cu mare fast.

Ar trebui să îți spun de la început că urăsc chestiile formale și aparențele forțate în societate. Dar masa la „prietenii mei” fix așa a fost din prima secundă. După ce ne-am pupat pe obraz în aer ca domnișoarele de pension, ne-am socializat la ceva „bârfe” nevinovate în bucătărie despre fostele colege.

„Sunt tare mândră de al meu. E bărbat bun și mă iubește. Nu ca Ioneasca – l-a luat pe pricăjitul ăla de Ionel, nu o scoate în nicio vacanță.”

Am dat ochii peste cap că Ionel săracul îi plătește pufoșeniei mici (fiica lor de 5 ani) cursuri de patinaj de îl omoară la buzunar…dar am tăcut mâlc și am așteptat momentul în care să revenim în compania masculilor.

M-am așezat la masă cu o privire disperată spre Alex, sfertul meu romantic, încercând să îi transmit: „De ce brânza mea nu ai inventat și tu teleportarea? Am fi scăpat de aici cât ai zice brânză!”

„Draga mea, știu că ești fan brânză și nu au cum să nu îți placă aperitivele pe care ți le-am pregătit. Al meu a fost în Franța, abia s-a întors, și-a întrerupt discursul fâlfâind din gene și trimițându-i pupici brânzoși bărbatului ei, și a adus niște brânză demențială.”

„Ce bine!, mi-am zis eu. Dacă brânză nu e, nimic nu e! Dar cu brânză pot să supraviețuiesc. Bring it, on baby.”

Și a pus dragii mei, pe masă un platou rahitic cu 3 bucățele de brânză și 5 boabe de struguri. Ai fi zis că e perioada de foamete din perioada comunismului! Un deșert din Africa, pădurile noastre defrișate, părul lui Mihai Bendeac… orice numai o orgie cu brânză nu era. Era fix câte o bucățică de brânză și o boabă de strugure de om! M-am brânzit toată de foame!

„Este o brânză franțuzească. E un frumaj absolut delicios și scump…”, mi-a zis ea cu subînțeles.

„Fromage, draga mea.”, a corectat-o al ei.

„Dragul meu, nu mă corecta, ai stat doar 2 săptămâni în Franța. Noi am avut o profesoară foarte exigentă la franceză în liceu. Este frumaj. Este un Chemembăr du Normandé”, a spus ea țuguindu-și buzele în fel și chip, timp în care urechile mele își doreau să intre în grevă generală.

„Este Camembert de Norman….da, iubita mea brânzoaică, e cum zici tu.”

„Brânzosul meu, nu mă mai alinta așa de față cu ceilalți. O să creadă că sunt pufoasă ca o brânzoaică. Vrei să îmi spui că m-am îngrășat?”

Am chicotit, am înghițit strugurele și m-am rugat să treacă clipele mai repede.

Așa arată un adevărat Fan Brânză

Pentru că am fost torturată timp de 3 ore și Alex nu m-a iertat pentru chinul la care l-am supus, mi-am plănuit cu atenție răzbunarea. Am invitat-o pe acritură la noi la un prânz următoarea sâmbătă. Pentru că sunt un adevărat Fan Brânză, mi-am propus ca prânzul meu să aibă numai ingrediente brânzești. Ca răzbunare pentru strugurele acela pierdut pe platou și singur ca o văcuță pe câmp.

Eu și Alex i-am așteptat zâmbitori cu un vin roșu bun. I-am pupat pe amândoi zgomotos pe obraz (pe el sub privirile furioase ale acriturii) și i-am poftit la masă. Bine, nu chiar la masă pentru că am improvizat un loc lejer în care să stăm pe o grămadă de perne, relaxați. Eu și cu Alex și jumătatea acriturii. Pentru ea am adus special un scaun pe care să poată sta picior peste picior.

„Draga mea, al meu nu a fost în Franța că el este mai mult cu Italia, ca și mine…”

”Italienii, niște grobieni pe lângă rafinații francezi…”

Îmi venea să îi pleznesc un platou cu brânză peste cocul ăla rigid, dar de ce să sacrific bunătate de brânză?

„..dar de acolo a adus vinul ăsta super bun. Și azi, sper să nu te superi, dar vom gusta un alt fel de brânză.”

Am delectat-o mai întâi cu ceva aperitive de la Delaco.

„Draga mea, brânzeturile acestea sunt la fel de bellisimo ca o femeie când zâmbește și la fel de cochete ca o franțuzoaică plimbându-se pe Champs Elisee!”

„Aș vrea să nu mă îngraș, draga mea, sunt prea multe…”

„Gustă, draga mea,” i-am zis eu aproape plângând că voi sacrifica bunătățuri de brânzeturi pe limba unei necunoscătoare. Un sacrilegiu pentru un Fan Brânză!

”Dar sunt atât de pu…”

”Pufoase ca un bichon după băiță?”

„Exact! Și cu arome atât de…”

”Variate ca un curcubeu după ploaie..”

„Exactement! Și se topesc în gură..”

„Ca un fulg de nea când îl prinzi în mână..Ușor și magnifique!”

„Draga mea, îmi citești gândurile”… și atât a fost. Acritura nu a mai deschis gura pentru că a golit tot platoul.

„Și, ce avem în continuare?”

„Știu că îți plac legumele foarte mult…”

„Dar parcă ai spus că avem brânză..”

„Așa că ți-am pregătit o cremă de brânză cu ardei roșu și mărar. Pâinica e făcută în casă cu ulei de măsline din Grecia.”

„Și ești sigură că nu mă îngraș?”

„Sigur, ai aici o brânzică de vaci cu smântână mai ușoare ca un fulg de nea în cădere.”

„Ce frumos se contopește cu pâinea, nu?”

„Așa cum o brânzoaică se potrivește cu brânzosul ei”, am completat eu zâmbind.

Toată lumea a început să rădă și s-a instalat relaxarea. Până și acritura s-a mai îndulcit. Dar nu așa cu una, cu două. Cu niște brânză de merge direct la suflet, chiar și la un suflet înghețat. Am „trântit” un tiramisu cu mascarpone de la Delaco de ar face-o și pe bunica mea cea pricepută la prăjituri să se brânzească de invidie.

Acritura și-a desfăcut cocul și a pășit timidă pe o pernă, lângă brânzosul ei. „E demențial tiramisu. E fin ca mătasea și mai dulce ca momentul în care am aflat că Popeasca, știi tu, aia de mi l-a furat pe Ionuț în liceu, s-a îngrășat 20 de kg după sarcină.”

„Ia spune-mi, de unde ai toate brânzeturile astea fabuloase?”

„De la Toni.” Am zis eu ca și cum era ceva evident, așa cum știm cu toții că un măr o să cadă întotdeauna din cauza gravitației.

„Toni? Care Toni?”

„Păi, vezi al meu nu prea călătorește prin țări străine să îmi aducă brânzeturi. Așa că mi-a permis să îl am pe Toni.”

„Cum adică să îl ai pe Toni? Adică tu vrei să îmi spui că tu…”

Și aici a intervenit Alex, mai spontan ca niciodată.

„E simplu. Îmi iubesc atât de mult perla mea de brânză că o las să îl aibă pe Toni Delaco. Indiferent de ce poftă are, Toni Delaco o face întotdeauna fericită. De când i-a spus că brânza e pufoasă ca buzele ei, numai la Toni se duce.”

„Și există și un Toni Junior. El mi-a adus toate produsele pufoase pentru aia mică a lui Ionel și a lui Ioneasca.

 

Patinatoarea mică are toată colecția de pufoșenii și e tare mândră. Și sănătoasă la câtă brânză consumă. Nu-i de mirare că e campioană la patinaj!”, am completat eu.

Acritura s-a brânzit toată la față.

„Adică vrei să îmi spui că ai o aventură cu Toni Delaco și Alex știe?”

„Da, draga mea, orice pentru perla mea de brânză. Știi doar că e un Fan Brânză adevărat!”, a adăugat Alex.

Și acritura s-a brânzit de tot de invidie și apoi a leșinat.

Am râs toți trei. Toni Delaco e al tuturor iar juniorul fascinează toți piticii. Toți piticii Fani Brânză iar produsele Delaco vor satisface și cele mai exigente persoane, indiferent de cât de sofisticate sunt pretențiile lor.