Coșmaruri fără cauciuc

Ți-ai imaginat vreodată viața fără cauciuc? Ce tâmpenie, mi-ai putea spune. Cum să fie viața fără cauciuc? Ia uite de aici cum ar fi.

Și a zburaaaat și dus a fost

Azi plec la Roma. A cincea oară. Dar nu meritam eu un city break într-un oraș care e bântuit de istorie, asaltat de gelaterii și plin de italieni simpatici? Meritam. Bilet, bagaj, zâmbet, camera – bun, am tot. Să fugim la aeroport, mă așteaptă jumătatea mea feminină.

Miroase a vacanță! Peste tot aglomerație, oameni agitați și senzația că ești deja cu un picior în afara României plutește în aer. Fuga la check-in, fetele astea nu prea le au cu zâmbetul. Coadă lungă, tot românul pleacă înspre Italia. Ptiu, dar greu mai e trolerul ăsta. Ai zice că plec pentru 2 ani nu 4 zile! Asta e, am vrut să fiu femeie independentă, acum car!

Eu și prietena de călătorie ne luăm băgăjelele și ne ducem spre vamă. 

„Puneți tot în coșul acesta, scoateți laptopul și puneți trolerele după coș pe masa aceasta!”, ne strigă o doamnă plictisită de viață. 

Ptiu, Doamne care m-ai făcut, greu e trolerul ăsta. Cred că o să fac hernie de la atâta ridicat. Cu greu îl ridic să îl pun pe masă, îl trântesc peste coșul cu laptopul, care îmi zboară fix pe podeaua aeroportului. Mă trec toate spaimele și coșmarurile vieții mele, adios hard în cazul ăsta. Cum să reziste la asemenea bușitură?

„Haideți, domnișoară, mai repede! Nu stă avionul după dumneavoastră!”

Pun laptopul la loc și încep să împing. Am un coș cu haina mea și brățările, m-au pus să îmi scot și cizmele că aveau briz-brizuri metalice, un coș cu laptopul, trolerul și în spatele trenulețului sunt eu. Împing de zici că stau să nasc acolo și al naibii nu se mișcă! N-am văzut așa ceva, trolerul ăla nu vrea să se miște. Mama ei de masă, nu-i destul de alunecoasă! 

Simt o pereche de mâini pe fund. 

„Haideți domnișoară că vă ajut eu”, zice „amabil” un domn mai pe la vreo 50 de ani. Și uite așa împingem amândoi. Eu trolerul, el fundul meu. Dar ciorapii mei alunecă pe podeaua aeroportului, mâinile se duc de pe troler iar eu ajung cu nasul de podea iar domnul, care își ținea echilibrul de fundul meu, fix peste mine!

E-probe-Elastimpex_SuperBlog-2015-lumea-fara-cauciuc

100 de oameni încep să râdă. Mă ridic roșie de acolo, incapabilă să mai spun ceva. Într-un final, un domn mai solid mă ajută cu trolerul, din doi pumni ajunge la scanat. Adios cremele mele, sigur s-au desfăcut pe acolo. 

Și când te gândești că am ajuns la aeroport cu 5 ore înainte, nu cu 4 cât e normal, ca să pot să îmi duc bagajul la avion!

Și am murit de foame

Iar nu am timp să mânânc azi. Sunt freelancer și nu am timp să îmi fac de mâncare..offf.. dar cine dă o fugă acum până la supermarket? Euuuu! Și să îmi iau și un energizant că mor de somn. Și niște dulce că mi-e foame. Și apă că n-oi bea din asta de la robinet. Hmmm, mai bine fac listă.

Mâncare buuună și nesănătoasă

2 bidoane de apă

ciocolată, biscuiți cu cereale, napolitane

energizante

hârtie igienică

pâine

Nu uita de hrana pentru pisici!

un gel de duș

Și am ajuns la supermarket. M-a izbit realitatea. Unde e apa meaaaaaa? Au numai sticle la jumate. Ia uite sălbaticii, iar au golit rafturile cu mâncarea pentru pisici. Hârtie igienică au numai din aia pufoasă. Dar ce-am eu, fund de iepuraș și buget de Hugh Heffner? Cine dă atâta pe hârtie igienică? 

După fix 3 minute de plimbat în pustietate, ajung la casă.

Doamnă scumpă, cam gol supermarketul ăsta.”

E-utilitatea-cauciucului-Elastimpex_SuperBlog

Casierița îmi răspunde zâmbind: „Știți că e greu cu transportul de la distribuitori. Producția e mică, lucrează 300 de oameni într-o fabrică, din care 250 cară produsele de la o linie de producție la alta. După aceea, oamenii noștri și câțiva de la fabrică se ocupă de încărcatul în camion. Avem și noi rație – ne batem cu alte supermarketuri pe produse. Azi e o zi bună, ne-au adus hârtie igienică.”

Strâmb din nas – hârtia aia e ca să te demachiezi, nu să te ștergi la poponeață. Îmi pun produsele pe masă și aștept să le scaneze. Pun în sacoșă un sul de hârtie igienică, 4 sticle mici de apă, o ciocolată și o pâine. Vremuri grele, domnule!

Și când te gândești că trebuie să le car până sus. Iar s-au stricat scripeții, de ce nu a creat nimeni un material ca să urce și să coboare o cutie cu un om în ea? De ce trebuie să o iau iar pe scări?!”

 

Viața fără cauciuc, un coșmar SF

Avem atât de multe în vremurile noastre, că am ajuns să luăm totul de-a gata. Ni se pare normal să plecăm cu mașinile pline de produse de la supermarket, să avem zgârie nori, mașini bune cu anvelope care nu alunecă iarna și te țin la frânări bruște.

Este absolut ceva obișnuit să avem totul automatizat în fabrici și să iasă mii de piese pe oră. Suntem obișnuiți cu producția în masă și nu ne mai întrebăm cum am ajuns în stadiul acesta. Acum 100 de ani nu prea m-aș fi văzut călătorind înspre Roma când mi se taie mie cheful, ci, mai degrabă mă găseai acasă gătind pentru cei 3 copii o supă bună cu legumele din grădină.

E-proba-lumea-fara-cauciuc-articole-Elastimpex_SuperBlog

Acum ne plângem că firmele de curierat nu livrează la timp. Gândește-te când ți-ar mai ajunge cizmele tale noi sau cadourile de Crăciun dacă firmele de curierat nu ar putea sorta pachetele și totul s-ar face manual. Ar ajunge cadourile de Iepuraș!

Nu te-ai prins încă despre ce ingredient cheie vorbesc eu? Offf, așa suntem noi oamenii, ignorăm lucrurile mici care sunt de fapt tuturor lucrurilor mari. Cauciucul, dragul meu cititor, e folosit la crearea benzilor transportatoare – fix cele care în poveștile mele de mai sus îmi declanșau coșmaruri…prin lipsa lor.

Benzile transportatoare există..de când lumea, adică de pe la sfârșitul secolului XIX, dar abia după anii 20 au devenit o adevărată parte din industrie. De atunci și până acum, au trecut anii peste ele și după cel de-al doilea Război Mondial, benzile transportatoare au fost perfecționate (gândește-te că inițial erau făcute din piele și lucrau pe distanțe foarte mici). Chiar și acum, în secolul vitezei, benzile transportatoare sunt îmbunătățite în permanență. Dacă stăm și ne gândim mai bine, fără ele nu am fi în secolul vitezei….Pentru noi sunt niște covoare de cauciuc, dar la nivel global, ele pun lumea în mișcare.

Așa cum nu ai auzit de aceste benzi transportatoare, pun pariu că nici nu îți trece prin căpșor că avem o firmă cu tradiție în România în domeniul acesta 🙂 Da, de peste 20 de ani Elastimpex Romania produce aceste benzi transportatoare indispensabile – așa că, oriunde e ceva de mișcat, ei sunt acolo. Bagajele pentru city break, coletul cu lenjeria sexi de Halloween, pâinea caldă de dimineață de la magazinul din colț.

logo_elastimpex_superblog-sponsor-2015

Și nu-i treabă ușoară pentru că fiecare client are nevoile lui. Vorbim de fabrici imense, sau sediul unei firme mai mici de curierat, de benzile transportatoare dintr-un aeroport ca cel din Otopeni, sau pentru aeroportul din Bacău. Ei nu numai că se străduiesc să livreze produse de calitate dar țin cont de nevoile clientului și vin cu soluții personalizate. Mie mi se pare o treabă cam dificilă când vorbim de benzi transportatoare și plăci tehnice din cauciuc. Vorbim aici de:

  • dimensiuni variate
  • benzi adaptate mediului de lucru (unele trebuie să fie rezistente la temperatură, flacără, grăsimi și uleiuri vegetale sau minerale)
  • diverse înclinații: credeai că benzile transportatoare merg numai pe orizontală? Nu toți producătorii au spații adecvate, dar toți au nevoie de benzi transportatoare;

Orice vrei, oriunde în România, în maxim 5 zile!

Ia dă-i play să îți fac poftă de niște benzi transportatoare..cu sushi 🙂

Data viitoare când îți arunci cumpărăturile din coș la casă, gândește-te că cineva a muncit ca legumele tale să se grăbească spre plasa ta de cumpărături! Și dacă vrei să ai coșmaruri, imaginează-ți cum ar fi să îți cari singur bagajul până la cală. Cu mâinile altuia pe fund!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.