Mă întreabă mama uneori ce am cu femeile. N-am nimic cu ele, Doamne ferește, doar că uneori nu le suport! Am prietene, ne înțelegem de minune, nici ele nu sunt perfecte iar eu nici pe atât, dar concluziile mele privind femeile s-au adunat de-a lungul timpului și nu reprezintă o generalizare: femeile sunt frustrate.
Hai să îi dăm în cap!
Ce se întâmplă când una din noi face un lucru bine? Are succes? Îi iese ceva? Îi dăm în cap! Bineînțeles, în față suntem toate politicoase, zâmbitoare și o încurajăm. Dar din momentul în care a ieșit din cameră, începem cu: „bine că a ajutat-o bărbatul ei, las că oricum nu rezistă mult, sigur s-a culcat ea cu cineva anume, nici măcar nu îmi place rochia ei de azi!” Pentru că înainte să apreciem ce a făcut tipa respectivă, să ne gândim cum putem învăța noi, perfectele, de la ea, trebuie neapărat să îi găsim nod în papură. Pentru că ea nu are cum să fie mai bună decât noi, frate! Nu și nu și nu. Pentru că suntem frustrate,
Femeile sunt buricul pământului
Iar asta cred eu că vine tot din faptul că femeile sunt frustrate. O să am și o postare despre cât de nasol este să fii femeie și câte lucruri trebuie să facem. De fapt, nu trebuie, dar le facem când ținem la cei din jurul nostru. dar acum nu este vorba despre asta. Ci despre faptul că nouă ni se cuvine totul de la suratele noastre. Scriu articolul acesta după vreo 2 săptămâni în care m-am luptat cu diferite nemulțumiri. O parte din ele pe bune, le-am înțeles, am dat dreptate. Dar din tonul multora am dedus: „eu sunt importantă. De ce nu faci aia și aia și aia?” Tonul folosit de femei când cer ceva m-a scos de pe orbită. Nu de alta, dar sunt un om încăpățânat și dur dar parcă și eu îndulcesc lucrurile când vreau ceva. Eu sunt și mai fraieră când cer vreun lucru pentru că sunt mai timidă și politicoasă. Chiar și când consider că am fost nedreptățită, aleg un ton neutru spre „frate, hai să o rezolvăm corect„”
Și culmea e că aș aprecia femeile care luptă pentru ceea ce merită dacă nu aș ști că ne batem cu pumnii în piept doar când ne adunăm vreo 2-3 și începem să facem pe Xenele Războinice dar la muncă sau chiar în relația cu iubitul suntem mai blânde. Nu vrem să ne pierdem jobul și las că îl iubim, merge și așa.
Invidia, bat-o vina!
Ai văzut-o? Cât a slăbit! Las că o fi luat pastile.
Ce iubit atent are ea! Oare de ce nu pot să găsesc și eu unul la fel? Oare nu pot să îl fur?
Și lista poate continua! Atunci când un bărbat face o chestie mișto, cei din jur îl iau la glume din alea stupide dar nu îi dau cu una în cap. Nu sunt invidioși, nu încep cu răutăți. Ceea ce nu pot spune despre femei. Noi ne săpăm groapa. Noi nu ne putem ajuta reciproc să urcăm o scară, noi urcăm pe cadavrele celorlalte. Dar, în timp ce facem asta, zâmbim frumos și mai trântim un compliment fals.
Femeile sunt frustrate pentru că au multe nemulțumiri în viața lor. Este în natura noastră să fim răutăcioase și puțin invidioase. Dar de aici până la a revărsa râuri de răutate mai sunt chestii pe drum: bun simț, rațiune, prietenie. Apropo, ia întrebați orice fată: de când are ea cea mai bună prietenă? 2 luni, 3 ani? Și apoi întrebați un bărbat: 5 ani, 20 de ani?
Femeile sunt frustrate.. pe alte femei. Bărbații sunt de pe Venus.
Ai mare dreptate! Apreciez ca ai facut acele afirmatii adevarate, fiind tu insati femeie – necesita mult curaj.
🙂 Mulțumesc.