Vă place zâmbetul unei femei. Luminează camera, descrețește frunți, un zâmbet sincer transformă o zi banală într-o adevărată sărbătoare. O femeie aflată la începutul unei relații radiază de fericire. Relațiile de obicei încep cu o floare. Timpul trece și ea zâmbește mai puțin. De obicei, florile vin din ce în ce mai rar. Îți este dor de zâmbetul ei? Nu uita regula de bază: iubește-o cu flori.

Un zâmbet furat cu un buchet mare de flori

Era o zi banală de munci. Lucram la un mic post de televiziune din București (desființat între timp, nu te chinui cu Google); aveam vreo 3-4 live-uri pe zi și eram pe fugă tot timpul. Mă sună o prietenă: „M-a contactat Alex să mă întrebe unde lucrezi dar nu știu de ce; îmi cerea insistent adresa!”

Între 2 live-uri mă aștepta o vizită surpriză. La fel ca în orice poveste cu Cenușăreasa, eu eram îndrăgostită peste cap. Și așteptam un semn, o speranță, orice, de prea multă vreme. Iar acum tremuram de emoție pe holurile clădirii unde lucram (cu bulinuță roșie apropo) și îl așteptam. Aveam un machiaj puternic de televiziune și el mă știa mereu naturală. Eu eram pe fugă și toți colegii erau cu ochii pe mine.

Și a apărut el la intrarea în clădire. Toată firma a aflat că un tip super drăguț venise cu un buchet frumos de flori la mine. Telenovelă? În niciun caz. Era doar un episod din viața mea. Pe care mi-l amintesc și acum.

Vedeți, voi vă așteptați la finalul clasic: „Petruța, te plac de multă vreme și nu am avut curaj să îți spun…las florile să vorbească pentru mine”. Versiunea a fost alta: el a venit să mă întrebe dacă știu ce face prietena lui și de ce e supărată (eram în același cerc) iar eu l-am întâmpinat cu cele mai acide replici pe care le aveam la mine. Dar am acceptat florile pentru 8 martie și păstrez cu drag și acum amintirea zilei în care cel de care eram îndrăgostită mi-a făcut surpriza de a livra flori cadou personal la mine la servici. Nu am mai vorbit ceva vreme dar acum suntem buni prieteni. Și îi mai reproșez și acum întâmplarea de atunci. A rămas totuși singurul care mi-a făcut o asemenea surpriză :).

Când flori nu sunt, nici zâmbet nu este

Nu am ținut niciodată la Sfântul Valentin. Mi s-a părut prea artificial. Dar iubesc Dragobetele: e al nostru și e simplu. Așa că an de an îmi așteptam trandafirul și pupicii. Și an de an respectam tradiția. Până anul acesta.

A venit 24 februarie, zi full în programul meu. Ne-am început ziua cu dulcegării și așa am continuat-o. Eram vesela si zâmbitoare. Îl așteptam seara să ne vedem puțin. Tradiția de Dragobete spune că nu ai voie să superi fata și că trebuie să o vezi neapărat pe 24. Acum înțelegeți, sper, de ce îmi plac Dragobetele. Au trecut orele și a venit și seara. După 18.00 deja veselia se transforma treptat în anxietate.

„Nu cred că scap înainte de 20.00”. E ok, i-am zis eu.

„Se mai amână până la 22.00”. Cu scrâșnit din dinți, i-am zis: „Stai liniștit și rezolvă-ți treburile. Nu suntem noi înțelegătoare și îi punem pe ei pe primul plan? Ba da!

A venit 22.00. Moralul era la pământ. DIn veselie ajunsesem la Mrs. Grumpy. Mi-am făcut o baie și m-am băgat în pat la un serial, resemnată.

„Stai liniștit și rezolvă-ți treburile!”. Știam că sunt urgente. Îmi păsa? DA! Dar eu?!

Mi-a propus să amânăm pe a doua zi. Ce sens mai avea? Dragobetele sunt pe 24, nu pe 25. Eu nu voiam nicio amânare. Ori e când trebuie, ori nu mai e!

„Hai, nu mai scrie că mă uit la un serial și vreau să adorm. S-a dus! Te aștept la anul de Dragobete. Amânăm pentru atunci!”

”Ești rea!”, mi-a zis el și feminina din mine s-a simțit puțin răzbunată. Prea puțin pentru cât de supărată eram. Mi-am promis să nu plâng. Superstiția spune că ne merge rău tot anul dacă mă supăr eu. Așa că m-am sacrificat. IAR!

La următoarea revedere, după ce a făcut cunoștință cu fața mea fără zâmbet, a încercat să o dea la cotită. I-a mers? Nu! „Tu nu înțelegi! Puteam să trec peste faptul că nu ne vedem de Dragobete. Treacă de la mine. Dar florile mele? Unde sunt florile mele? Pe ele le așteptam! Fără tine m-aș fi descurcat dacă aș fi primit totuși flori!” Nu i-a convenit dar spuneam adevărul.

„Ți-am zis de atâtea ori, există florărie online, tu nu trebuia să faci nimic. Nu tu drum, nu timp pierdut, nu alergat după flori proaspete și mai ieftine. Ce era așa de greu? Puneai o comandă de flori și ei se ocupau de trimiterea florilor. Sau îți era frică? Cine știe, poate fug cu el, curierul de flori? Și știi deja florile mele preferate (de când ți-am scos ochii la ziua mea de naștere), era greu să cauți după livrare buchete trandafiri in București?”

A fost odată un zâmbet

Par tragi-comice poveștile mele, dar culmea e că sunt adevărate! Numai că Alex nu e Alex :)) Dragii mei, într-o vreme în care avem atât de puțin timp, munca este pe primul loc, grijile sunt multe, opriți-vă pentru o secundă din haosul numit viață și amintiți-vă de cel sau cea care vă aduce zâmbetul pe buze. Da, zâmbetul e gratuit pentru că astea sunt legile iubirii dar oare îl apreciezi cât ar trebui?

Zău că nu e greu să îi faci o surpriză și iubim florile nespus! Nu merge nicio scuză: nu ai timp, nu știi de unde să iei flori, sunt prea scumpe! Zău acum! Dacă îți e dor de zâmbetul ei, încearcă o livrare cu surprize. Și poți să mă bați de nu ai primit zâmbete cât pentru o viață-ntreagă 🙂