“Poți să îți iei liber când vrei. Ce bine ar fi să pot face și eu asta!”

“Cred că nu te trezești devreme în fiecare dimineață. Ce nu aș mai da eu pentru 5 minute de somn!”

“Ești propriul tău șef.. nu te bate nimeni la cap!”

De fapt, ar fi trebuit să mă opresc la a douA pentru că este una din afirmațiile pe care le aud cel mai des și care mă călca cel mai mult pe nervi. Sunt o mare dar maaaaaare împătimita a somnului. Mai ales de când beau o grămadă de cola am nevoie de somn. Oximoron sau nu, cola în exces declanșează o mare stare de somnolență. Așa că îmi place și mie să dorm măcar până la 8.30. Pot să număr pe degetele de la mâini zilele dintr-un an în care dorm până la 9. Pentru că sunt sărbătoare națională!

Da, ca freelancer îți faci singur programul.

Când lumea normală înghesuie un sendviș obosit în pauză de la prânz eu pot, uneori, să îmi fac siesta. 30 de minute de ațipit la prânz fac minuni la corazon. Știu grecii ce știu. Dar asta se întâmplă foarte rar. Mă trezesc în general la 7 dimineața. Asta include și sâmbăta și duminica. Încerc să mă disciplinez să mă trezesc la 5 sau măcar 6 – era o vreme când reușeam performanță asta. Pentru că dimineața eu sunt la grad maxim de concentrare și apuc să fac o grămadă de lucruri – gen să postez pe blog. Dar nu, eu nu dorm târziu dimineață decât de Crăciun și Paște (și nici atunci) și vreo 3-5 zile vara.

Îmi iau liber când vreau și cât vreau.

Și după aia mor de foame. Ca freelancer nu ai concediu. Zile libere înseamnă zile fără muncă. Fără muncă înseamnă fără bani. Nu generalizez, nu e valabil pentru orice domeniu. Ca profă de engleză însă zilele libere înseamnă că pierzi banii. Și totuși sunt fana excursiilor de o zi, city break-urilor de 4 zile și nu a unui concediu de 2 săptămâni luat o dată pe an.

Nu mă bate nimeni la cap

Și nu mi-ar fi greu deloc să mă acomodez cu ideea de a avea șef din nou. Jobul, vreți nu vreți, vă oferă un cadru formal în care să va desfășurați, vă ține conectați la informații și vă poate ambiționa. Ca freelancer există tendința mult mai mare de a te lua lenea. Ăsta e testul suprem pentru persoanele disciplinate. Dacă vrei să te dezvolți, nu mai vine nimeni să te stimuleze cu o creștere de salariu de 0,5 %, nici cu vreun titlu pompos de Assistant Manager to the Country Operations Manager. Tu tai, tu spânzuri, tu ești responsabil.

Ești sigur că poți?

De fiecare data când te vei trezi invidiind un nebun (sau o nebună) care a ales cealaltă cale și s-a abătut de la drumul bătătorit, nu-l mai invidia și nici nu mai considera că e atât de ușor. Dacă era atât de roz și veneau beneficiile peste noapte, am fi fost toți pe cont propriu. Ești dispus să riști confortul jobului și al unui salariu stabil pe cel al ideii că ești propriul tău șef și îți faci programul cum vrei tu?

PS: Eu sunt sigură că îmi place ceea ce fac și nu m-aș întoarce la program fix nici bătută. Prefer 14 ore de muncă la un proiect decât 9 ore de lucrat într-un colectiv plictisit și care abia așteaptă să ajungă acasă.

PS2: La câteva ore după ce am scris draft-ul, Alex a postat un articol fix pe aceeași temă. Așadar, 2 perspective, același punct de vedere. Să nu mă credeți pe mine, vedeți și la un designer cum e 🙂