Îmi pare rău, dar trebuie să vă spun adio.

A fost o relație scurtă. Relativ neinteresantă.

 

Cum am început cu grupurile pe Facebook

Eram mică. Am văzut că toată lumea postează acolo și m-am gândit “știu oamenii ăștia vreo șmecherie.” Așa că m-am abonat la câteva grupuri. Am văzut că apăreau din ce în ce mai multe. Am stat cuminte.

Când ai 2 bloguri și vreo 10 grupuri în care ești membră, e cam greu să le gestionezi. Cum faci? Pui o postare pe toate grupurile și apoi aștepți o oră și pui o postare de pe alte grupuri?

Îmi apăreau unii bloggeri (mai cu energie, ce-i drept) care tocmai postaseră același lucru în 29 de grupuri!!!! Jeeeze, asta da ambiție!

Am primit vreo 5 like-uri și vreo 3 comentarii.

Mă întrebam în perioada mea de semi-maturitate dacă mă citește cineva de acolo. Dădeam eu click cam la o postare pe săptămâna din vreun grup. Și atât. Păi dacă eu citesc atât de puțin, restul bloggerilor oare fac măcar atâta?

 

De ce lumea bună nu e pe grupuri de Facebook?

Apoi creierașul meu s-a făcut și mai inteligent. Anumiți bloggeri din lista mea (nu A-listeri) nu foloseau grupurile. Erau bloggeri care îmi plăceau. Știau ei ceva și eu nu?

Ca în orice relație, ne-a lovit rutina. Sau mai pe scurt: mi-am băgat picioarele. Nu prea mai postam nimic pe grupuri.

Punctul culminant a fost postarea lui Andrei Cismaru cu grupurile pe facebook. Și asta a fost. Gura de aer proaspăt ca să ies dintr-o relație toxică.

Să nu plângeți după mine, m-am decis să scriu mai mult în timpul alocat pentru a posta același link cu mesaje drăguțe pe grupurile de Facebook. Voi să fiți sănătoase!