Hai sa iti tai respiratia..

Imagineaza-ti o incapere in care peretii sunt tapetati cu picturi. Poate nu le cunosti numele, poate nu stii cine le-a pictat dar observi cum pensula s-a plimbat incet si delicat pe panza, amestecand nuantele diferite intr-o capodopera care iti capteaza acum atentia. Iti plimbi privirea inspre tavan unde la colturi te asteapta adevarate sculpturi in miniatura. Nici mobila nu e mai prejos. Iti plimbi degetele pe usile unui sifonier. Cineva s-a jucat cu dalta in lemn si a desenat flori de o delicatete care iti da fiori.

Ti se pare ca vorbesc de lucruri de mult uitate? Uneori si mie. Si totusi tin sa iti reamintesc ca lumea punea pret pe frumusete. Odinioara. Si nu ma refer la frumusetea superficiala, ci la aceea adevarata si incercau ca orice lucru pe care il atingeau sa se transforme in ceva placut ochiului. Cumva reuseau sa aiba succes si fiecare, oricat de sarac ar fi fost, ar fi avut un coltisor de arta in casa lui.

Astazi suntem adeptii formelor simple, dreptunghiulare, rotunde, clare, ferme. Sau asimetrice si ciudate. Dar simple. Sa ocupe spatiu putin, sa fie asortate usor. Totul este digital, nimeni nu mai are timp de admirat picturi. Peretii sunt simpli, eventual decorati cu niste spoturi. Nu avem timp sa ne mai clatim ochii cu arta si multi am putea spune ca este inaccesibila. Arta este un lux si din punct de vedere financiar si al timpului. Oare chiar asa sa fie?

Poate nu ne putem permite sa o avem pe Mona Lisa in sufragerie si poate ca marile capodopere sunt apanajul celor care au ajuns la nivelul la care sa isi permita orice si sa aiba arta drept hobby. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam. Arta este a noastra, a tuturor. Nu este obligatoriu sa iti faca cu ochiul in propria casa, important este sa te bucuri de ea oriunde o gasesti, in muzee, in vechile cladiri, in casele cu arhitectura care aminteste de vremurile in care fiecare dintre noi era artist.

Pentru ca da, si tu, dragul meu contabil, esti un artist. Pe vremuri ( O, Doamne, am ajuns la varsta aceea), arhitectul privea o casa ca pe propria sa opera de arta. Tamplarul “sculpta” cu drag, exista “frumos” in orice. Acum, vremurile s-au modernizat, dar fiecare trebuie sa se vada ca un mic artist. Contabilul face din cifre un tablou ordonat, IT-istul iti face o adevarata capodopera din codul lui de programare iar lista poate continua.

Dincolo de ce cream noi, micii artisti, arta a ramas pata de culoare a vietii. Ea ne scoate din monotonie, ea aduce fluturii, zumzetul pasarilor, adierea vantului si caldura razelor soarelui pe obrajii nostri. Nu ai nevoie de o avere pentru a te bucura de ea, e nevoie doar sa deschizi ochii (iti propun sa incepi  cu Elegantine)si sa apreciezi!

Articol scris pentru Spring Super Blog 2013 cu drag, pozele si filmuletele sunt realizate in Roma, un izvor nesecat de arta