Știți chestiile alea stresante numite deadline-uri? Sau termene limită mai pe românește? Sau și mai bine deathlines cum le zic elevii mei la engleză.
Sunt nasoale, le urăm. Ajungem cu o noapte înainte și ne vine să ne dăm palme că nu ne-am apucat din timp. De ce? De ceeeeeeeeeeeeee? E veșnica întrebare urlată parcă de o voce din căpșorul nostru. Pentru că am crezut că avem timp. Inspirația nu vine, cheful nu vine, dar vine deadline-ul. în secunda în care ne trezim că suntem foarte aglomerați ne gândim: “Mamă, ce bine o să fie când o să fiu liber și o să pot să fac chestii pentru mine. Mamă, câte idei am!”
Hai să îți spun ceea ce știi deja. Va veni vremea când vei fi și liber. și nu vei face nimic. îți vei spune că îți iei o mică pauză pentru că meriți, pauză se va lungi, cheful nu o să vina, îți zici că ai timp și, când ți-e lumea mai dragă vin iar deadline-urile.
Crede-mă pe cuvânt, ești mai eficient cu deadline-uri. Lasă lenea deoparte și fă ceva pentru ține. în 2 secunde va veni cineva care vrea ceva de la ține.