Bun a fost somnul în avion. Iubesc abilitatea mea de a dormi între decolare și aterizare ca un bebeluș; bine, ca un bebeluș căruia îi cade capul în toate direcțiile. Ptiu, ce soare e! Tocmai bine. Nu cred că m-am simțit vreodată mai bine bineprimită pe un aeroport decât acum. Începe vacanța cu fetele! Să ne facem de cap!

 

Unde e autobuzul?

Nimic din acest aeroport nu seamănă cu ce am citit pe net. Trebuiau să fie mai multe autobuze în parcare. Dar unde e parcarea? E cam pustiu pe aici. Uite niște autobuze! Dar arată ca de pe vremea comunismului. Imposibil să fie al nostru acolo, nici măcar nu scrie Torino pe el, cine știe ce e Caselle. Și totuși toată lumea se urcă. Și autobuzul pleacă. Ne foim 10 minute prin aeroport încercând să aflăm cum ajungem spre Torino dar toată lumea se uită la noi de parcă am aterizat pe Lună. Încerc engleză dar nici în italiană nu ni se răspunde.

E prea cald…Se pare că am pierdut autobuzul. Următorul e peste o oră. Pauză de poze.

 

De ce nu pleacă odată? Ratăm check-in-ul. Cei de la hotel ne sună disperați. Mai ajungem ori ba? Ajungem, cum să nu, autobuzul pleacă imediat. Dar adevărul e că ne topim toate cele 3 mândrele în autobuz în timp ce tot mai vin marocani și români. A mai aterizat un avion. Îi așteptăm. Ne e foame și somn și visăm doar la o porție de paste și un pahar de vin roșu. Ah, da, ce o să ne mai facem de cap în vacanța asta!

În sfârșit, pleacă! Trecem printr-un sătuc iar în fața noastră se desfășoară o minunăție de apus peste Alpi. Doamne, frumoși mai sunteți! Hai că vacanța asta nu e rea deloc! Cei de la hotel ne așteaptă până la 10, avem timp berechet. Torinoooo, here we come!

Și pentru hotel, pe unde o luăm?

Unde ne-a lăsat autobuzul? Cică suntem în Torino. Hmmm, și cum ajungem la hotel? Dă-i cu google, dă-i cu un ochi pe hartă și găsim stația de metrou de la care mai aveam un autobuz de luat până la hotel. Sau picioarele. Dar deja e 21.00 și nu prea ne tentează o plimbare nocturnă cu trolerele după noi. Întrebăm 3 italieni dacă am înțeles bine, trenul nostru pleacă de la linia 3. Primim aprobare, ne postăm pe un peron pustiu și ne uităm la ceas. Ce oameni civilizați! Anunță când vine trenul și chiar se țin de program! Și timpul trece, ceasul se schimbă, trenul nu e. După 30 de minute, găsim un birou de informații plin de calculatoare – de acolo se dirijează traficul. Trenul nostru pleca de la altă linie 3 (sunt 2 seturi de linii cu aceeași numerotare, mama lor de italieni), nu mai e niciunul. Mai avem o singură variantă: să luăm următorul tren spre gara centrală și de acolo…. vine și mesajul de la hotel, ne taxează pentru late check-in sau ne găsim o altă cameră pentru noaptea asta. Ne e frig, ne e foame și e deja trecut de 22.00 Vacanță, unde ești?

 

În sfârșit, civilizație! Am ieșit la Gara centrală. Decizia este să găsim mai repede un hotel, să ne spălăm și să dormim. S-au dus pastele noastre cu vin roșu. Primul găsit are 4 stele, e clar că nu ne permitem. Ne risipim în trei direcții. La unele hoteluri nu e nimeni la recepție, la altul e 120 euro camera, iar eu am dat peste o recepție plină de chinezi. erau vreo 5-6 și mi-au urlat prin geam: 100 euro. Ne cazăm la alt hotel cu aceeași sumă. Pare mai ok. Wi-fi! Oooo da, pot măcar să dau check-in în Torino. Wi-fi 3 euro! Pentru o noapte să dau atât! No way, duș fierbinte și somn. Suntem frânte.

Să înceapă aventura!

Bun a fost mic-dejunul la hotel. Am prins forțe, ne-am luat trolerele, am plătit pentru wi-fi și am aflat cum ajungem la hotel. Ne-am scos! Sau așa am crezut. După 45 de minute de mers pe jos, ajungem la cea mai apropiată stație de metrou de hotelul nostru. Și începem să întrebăm. Schimbăm 7 italieni (din care unul stă cu google maps în față și ne explică), ajungem după încă 45 de minute. Iubesc străduțele Italiei, dar nu acum!

Cei de la hotel ne așteaptă parțial furioși, deși ei și-au luat banii. Le explicăm că am aterizat pe Caselle…aeroportul este la aproape 100 de kilometri de Torino. Își dau palme peste cap și înțeleg. Ne dăm și noi seama că nu aveam cum să ajungem noaptea în centru nici bătute. Dar începe aventura și o puteți urmări în imagini!

 

Partener de călătorie: CND Turism -Vacanțe Speciale

Ce am învățat din vacanța mea cu peripeții la Torino? Întotdeauna documentează-te înainte de vacanță! Dar decât să faci enșpe mii de combinații încercând să ieși mai ieftin, lasă-te pe mâna unor specialiști. Te uiți frumos la circuite cu avionul și ai oferte care mai de care pe alese. Și nu îți faci griji că ajungi noaptea în nu știu ce oraș și rămâi blocat în gară la periferie. Dacă aș fi plecat și eu cu un program work and travel, acum aș fi fost mult mai descurcăreață.

Dragul meu cititor, dacă ai râs de pățania mea, să știi că mă bucur. Dar nu e distractiv să îngheți la ora 23.00 într-un oraș necunoscut. Deși acum mă bucur de aventură și de amintiri, la ora aia nu prea mai zâmbea nici una dintre noi. Pune mâna și călătorește cât mai mult, deschide ochii, lasă-te purtat de diferite culturi, lărgește-ți orizontul. Și ia-ți echipa CND Turism – Vacanțe Speciale ca partener de nebunii. De ești încă la început de drum, nu rata un program Work and Travel. te vei întoarce de 100 de ori mai bogat. Dacă ești ca mine și ai ratat ocazia, nu uita să trăiești și să visezi. Viața nu e în spatele calculatorului. Viața e într-o gară la ora 22, pierdută în spațiu cu 2 fete super dar gata de aventură! Ce mai aștepți?

Scrie-ți propriul #jurnaldecalatorie!