La CEC ca pe vremea comunismului

Am fost azi la CEC. Nu vă mirați – am mai primit reacția asta și nu înțeleg de ce. Au calculatoare, sedii cu aer condiționat și clădiri moderne, bancomate și cel mai bun curs valutar. Așadar, CEC-ul este mai mult decât o bancă în toată regula. Numai să nu ai treabă la birouri.

Am primit niște bani (nu e laudă) iar ei puteau fi ridicați doar din Agenția Rebreanu. Pornesc pe jos că am zis să mă plimb – nici nu mai aveam bani pe cardul de RATB (am descoperit după ce m-am urcat în tramvai) și încă nu se merge pe linia înspre magazinul Titan (nene-s ani de zile!!!!). Am plecat pe la 9 fără 20, într-o oră am fost acolo.

Întrucât de obicei ridicam banii de la casierie (la orice bancă …obișnuită), mă așez la coadă la singura casieră disponibilă (din două). Merge repede, în 3 minute ajung în față. În astea 3 minute am analizat funcționarele (2 din 3) care lucrau de zor. Femei tipice de peste 40 de ani cu o înfățișare asemănătoare cea a gospodinelor din vremea comunismului. ”Răutăți feminine ce-mi trec mie prin căpșor, rușinică.”

În afară de cele 2 doamne care stăteau la aceste birouri în timp ce li se lucrau actele, la coadă mai erau încă 4 persoane. Așadar, 6 clienți – toți peste 55 de ani cu excepția unei tinere care avea până în 30. Restul, oameni din altă generație cu economii la CEC. ”Ptiu, ce încet se mișcă. Ce bine că eu sunt la caiserie și nu trebuie să aștept!” – îmi zic eu cârcotașă.

”Bună ziua, am și eu niște bani de ridicat prin Smith&Smith.

Îmi pare rău, trebuie să vorbiți cu colegele mele de la birouri.”

Și atunci mi-a căzut tavanul în cap, mi-am luat inima în dinți și mi-am zis: ”Oare cât poate să dureze?” 15 minute mai târziu terminase doar o singură clientă. Mai erau 5 în fața mea. Am plecat la metrou. În CEC aerul condiționat era la minim. Sunt vremuri în care se fac economii.