Eu am ceva cu luna. Nu o anumită lună din calendar, ci luna de pe cer. Nu știu prin ce faze trece ea, dar la cele nasoale, o iau și eu razna.
Din nefericire pentru publicul “telespectator” nu mă transform în vârcolac. Uitați-vă la seriale în realitate sunt doar un munte de draci cu depresie. Hiperbolic vorbind.
La eclipse de lună sau dacă se anunța vreo lună plină (sau nu se anunță că eu oricum nu sunt atentă la știri de genul ăsta) eu nu dorm bine. Mă foiesc toată noaptea, visez numai tâmpenii – nu vreun blogger care să mă bântuie, nici coșmaruri cu monștri – de principiu mă trezesc ca și cum aș fi dormit vreo 5 ore în loc de 8 și am draci! Oooo da, dar câți draci am. Sunt zile în care nu am chef de nimic și mă enervez din prima. Ca azi.
Nu am niciun chef de scris, dar să las eu luna nepedepsită? Nu se poateeeeeeeeeeee!
© Konradbak | Dreamstime.com – Cute Woman Over Full Moon Background Photo
Nu mă interesează logica din spatele comportamentului bizar, să o considerăm o fază tipic feminină asociată lunii, care și ea, săraca, trece printr-o perioadă nasoală. Sper doar că nu sunt singura care se sincronizează cu luna involuntar. Cei care au chef să se sinucidă la luna plină sunt rugați să citească alte postări de pe acest blog.
Viață e frumoasă, cu lună cu tot!
PS: Maine e luna plina….e clar, de joi revin la chestii mai optimistice pe blog!