Să scriu pe blog. Incredibil, nu? Ei bine, da, am învățat de-a lungul timpului că tuturor ne este frică de minim un lucru și că, pe măsură ce ne „maturizăm”, mi se pare mie că ne este frică de lucruri din ce în ce mai multe. Ți-aș putea spune că nu am avut timp de scris, că sunt un om dezorganizat, că nu a fost o prioritate. Dar toate sunt scuze.

Apucă-te de ceva care îți place

Asta mi-a spus o prietenă anul trecut când discutam despre munca prea multă și timpul prea puțin. Primul lucru la care m-am gândit a fost scrisul. Dar nu m-am apucat. Nici măcar nu am deschis pagina blogului. Primesc în permanență comentarii la articolul ”Mi-a murit pisica” și asta a fost un reminder permanent că am blog..pe care l-am lăsat singurel. Foarte rar am intrat și mi-am recitit articolele. Râdeam la ele și mă miram că eu pot să scriu așa ceva. Îmi place să scriu, întotdeauna mi-a plăcut. Dar uite că mi-a fost frică să fac un lucru pe care îl iubesc.

Mi-a fost frică de….

Scriam aproape zilnic acum ceva vreme..să tot fi fost toamna lui 2017. Cu cât „comunici” mai mult în online, cu atât te lași mai mult descoperit. Nu e greu să afli lucruri despre mine,,,chiar foarte multe ..,din postările mele. Știam asta și era o situație pe care mi-am asumat-o. Sunt prezentă online oricum cu munca și acolo mereu există persoane care nu sunt mulțumite sau au ceva de criticat. E ok, m-am obișnuit cu ideea că nu există un prof universal valabil și că nu pot fi plăcută pentru toți. Dar blogul ținea de experiența mea ca om..neavând legătură cu ce fac la engleză. Ținea și este legat de trăirile mele, de dorința mea de a vedea oamenii zâmbind pe bune..de a povesti chestii amuzante. Și m-am trezit în situația în care fiecare cuvânt și fiecare virgulă îmi erau interpretate, disecate ca la autopsie. Iar asta da, e parte din expunerea online. Dar fiecare detaliu era interpretat în modul cel mai urât posibil, răstălmăcit, criticat. Nimic din ce scriam nu era bun. Orice postare leza sentimente, stârnea critici „constructive”. Și am renunțat. Atunci de-a binelea, cu gândul de a reveni totuși când minunata aventură s-ar fi terminat și mi-aș fi putut vedea de viața mea așa cum îmi plăcea mie. Dar,,,chiar și luni mai târziu, când am scris într-un moment de maximă fericire, textul mi-a fost citit și iar am primit mesaje cu critici, injurii și alte drăcii. Și m-am oprit..iar.

Așa că da, mi-a fost frică să scriu. Manipulări, interpretări, jocuri obositoare de replici. M-au secat și am preferat să îmi concentrez creativitatea pe activitățile mele de la cursuri, mailuri trimise, încurajări către elevii mei. Dar nu e de ajuns. Pentru că iubesc să scriu. Și am obosit să îmi fie frică să îmi expun iar gândurile aici. So, I am back.