Simplu și atât. Nu pot trăi fără muzică. Și nici nu vreau. Un om care nu ascultă muzică, o persoană pe care nu o atinge niciun ritm este un individ care a încetat să simtă. Și dacă nu ne lăsăm inima să simtă, fie durere, fie veselie, atunci suntem morți. Pe dinăuntru. Să îți trăiești viața ca o stană de piatră e bine.. Nu te poate atinge nimic, nu te poți prăbuși. Dar nici nu trăiești. Unde mai e farmecul?

De la extaz la agonie

Am atât de multe amintiri frumoase legate de muzică. La 8 ani dansam cu fratele meu pe Lambada la Piața Unirii. Mama făcea cumpărăturile – noi ne plictiseam. Minte multă nu am nici acum și orice ritm vioi mă pune în mișcare. Sunt pe stradă? Nu contează. Ba chiar mai și fredonez să fie tacâmul complet. Dar la veselie cu toții recurgem la muzică. E ușor, dar ce faci când universul tău se prăbușește?

Azi îl ții de mână strâns. Tânjești după 5 minute în brațele lui. E singurul loc în care te simți în siguranță. Acolo lași armura jos, nu mai ești femeia puternică și independentă, ci jumătatea feminină care își caută locul. Ai lăsat din asprimea pe care ai dobândit-o de-a lungul timpului și i-ai arătat partea ta delicată. Replicile dure le-ai schimbat cu ironii fine și flirt nebunesc. Încăpățânarea ai diminuat-o pentru a lăsa loc dialogului și deciziilor luate în doi. Ai început să te „educi” pentru o luptă împotriva lumii în care tu ai un partener de nebunie. Ești sus. Simți fiecare vibrație a melodiilor de dragoste. Abia acum când iubești cu adevărat simți melodiile de dragoste. Abia acum le trăiești cu adevărat. Nici faptul că placi, ții la cineva sau ești îndrăgostită nu te poate aduce atât de aproape de sentimentul de sublim al melodiilor de dragoste cum o face iubirea. NIMIC!

Universul tău se prăbușește. O situație imposibilă stă în calea fericirii tale. Nu puteți avea totul acum. Tu vrei să lupți, el vrea totul sau nimic. Fiecare luptă în felul lui. Tu scoțând ce e mai bun dintr-o situație grea, el renunțând la ce iubește pentru că nu îi poate oferi tot. Poveștile de dragoste care se termină sunt triste. Dar ce te faci când ei se iubesc dar altceva îi desparte? Când nu au fost aruncate toate cuvintele urâte din lume, când nu ai apucat să te plictisești de el? Când, deși au trecut ani, nu ai ajuns în stadiul acela de maturitate în care spui că relațiile serioase înseamnă respect și prietenie… când vă țineți de nebunii împreună, când spontaneitatea există, când voi vă simțiți ca într-un alt început? Îți spun eu ce vei face. Te vei agăta de tot ce poți ca să nu te prăbușești. Pentru că atunci ești jos și ești în cădere liberă. 

Muzica, tratament intensiv

Am picat o dată în viață în depresia feminină tipică după despărțire. Am picat rău și atunci fusesem doar îndrăgostită. Acum iubisem și o să o țin pe a mea până voi muri: mi-am cunoscut jumătatea. Sunt un om norocos. Alții o ratează din frică, din compromis, din prea multă rațiune. Eu trebuia să trăiesc povestea de dragoste aproape imposibilă. Să îți povestesc cum e? Cred că bănuiești măcar puțintel. Îmi doream doar să îmi pot scoate inima din piept și să o pun la păstrare într-un borcan în frigider. Să merg așa ca un zombie până când inima își va reveni măcar pe jumătate. Dar realitatea era împotriva mea și indiferent de cât de tare m-a pleznit viața, tot consider că e darul cel mai de preț. Așa că am început tratamentul, deseori împotriva voinței mele.

Nu suportam nici măcar sunetul de început al unei melodii de dragoste. Dacă voiai să îmi ștergi instant zâmbetul de pe buze, era de ajuns să lași să curgă primele zece secunde dintr-o melodie.

• Așa că prima regulă a fost: adios cântece de dragoste (să nu mai zic că săream toate scenele din filme în care oamenii se pupau, se țineau în brațe, etc). Toate vesele și frumoase trebuiau să fie. Adică fix ce nu era în sufletul meu.
• A doua regulă a fost: cinci minute de muzică pe zi fac minuni. Prin aceste cinci minute mă refer la a fi singură în casă. Tu, gândurile și trăirile tale. Nu fi modestă, nu te gândi la vecini. Alege-ți o melodie de luptătoare, cum le numesc eu. Alege să asculți muzica la un sistem de sunet de calitate. Dansează, plângi, cântă sau doar ascultă. Sunt cele cinci minute ale tale..

https://www.youtube.com/watch?v=tdZ74hf73W8

Nu există sfaturi de la prieteni, cuvinte de încurajare, țineri în brațe care să mă fi ajutat mai mult decât a făcut-o muzica. Să îți spun că acum sunt bine ar însemna să te mint. Nu sunt bine, nu o să fiu niciodată. Dar azi zâmbesc. Mi-am regăsit puterea de a fi eu însămi: spontană, zâmbitoare, optimistă și visătoare. Mi-am luat porția muzicală în fiecare zi. Au fost momente în care, în mintea mea, am trântit cu el de pământ. Eu eram femeia independentă care nu are nevoie de bărbați. Alte zile în care era clar că el nu mă merita și eu mergeam mai departe cu viața mea. Au fost zile în care melodii vesele mă trimiteau la șifonier să ies din aceeași blugi și să pun o rochie, să dau o tură prin fața oglinzii și să mă fardez. Cinci minute de muzică pe zi în care eram eu și sufletul meu. Da, au fost zile în care în alea cinci minute am plâns. Sunt om, indiferent de cât de puternică sunt. Trebuie lăsat și sufletul să respire, oricât de sus ai ridica zidul.

Muzica nu se trăiește neapărat la maxim. Dar o simți cu adevărat atunci când sunetul este mai mult decât clar, când simți fiecare beat, când corpul tău vibrează pe ritmul melodiei, când simți inflexiunile vocii. Am avut varianta ieftină și îți bați joc de tine, de muzică și de sufletul tău. Pasiunea pentru muzica și experiența unui brand în domeniu își pun amprenta asupra experienței tale muzicale. Și pentru că genul meu feminin mă împinge la cerințe înalte, mereu aleg și un design plăcut; eleganța contează, nu mărimea sistemului de sunet. Când nu știi în ce cirecție să te îndrepți la acest capitol, există Edifier.  Un brand care pune tehnologia la treabă pentru fericirea urechilor noastre. Și a sufletului, aș adăuga eu. Superblogul m-a scos din bârlog și m-a „forțat” să îmi pun mai mult din sufletul meu aici. Articolul e publicat cu 3 zile înainte de ziua mea…în apropierea aniverării de un an de când am decis să fie nimic pentru că nu putem avea totul…Demonii mei sunt în articolul acesta.

Atunci când simți că nimic nu te poate ridica, încearcă dieta mea cu muzică. Cinci minute pe zi, tu cu tine și o melodie. Nu te aștepta la miracole peste noapte. Dar eu încă sunt aici. Zâmbesc, trăiesc, mă bucur de viață și sunt gata să pășesc în lumea largă iar. Jumătate nu mai am de găsit dar nu mă las.