De ce ești trist?, l-a întrebat ștampila.
Vorbești?!, au șoptit 2 ochi mirați.
Cum să nu? Eu sunt super ștampila. Am puteri magice. De ce îți curge o lacrimă acolo pe furiș?
Pentru că…pentru că… încerca să spună copilul printre sughițuri, azi profa nu a zâmbit și nu mi-a pus nicio steluță.
Păi, de ce?
Nu ..știu.
Ești sigur? a întrebat ștampila buclucașă.
Nu am făcut tema și…..am desenat o pisică rea pe caiet.
De ce o pisică?
Profei de engleză îi plac pisicile și…am zis că o să îi placă și desenul meu, dar ea voia tema…
Știu, ștampila mea, a sărit copilul entuziasmat. O să îmi pun eu steluța pe caiet.
Și copilul și-a întins mâna către ștampila cea mult dorită.
Staaaai! Stai așa, nu te grăbi. Așa e frumos?
Eu vreau steluța! Și o vreau acum, s-a răstit copilul către ștampila pusă acum în dificultate.
Oare când se întoarce mai repede profa că o să mă sece ăsta micu de steluțe!
Nu e frumos ce vrei să faci. Eu dau steluțe numai pentru elevii cuminți și cu temele făcute.
Hai, te rog dă-mi o steluță, a început copilul să se roage de ea.
Nu, nu stricăm ordinea lucrurilor. Fă-o fericită pe profă și îți va da steluța.
E prea greu! s-a răstit copilul.
Când să înșface ștampila cu personalizare, a intrat și profa în cameră.
Rareș, gata exercițiu? Cu cine vorbești?
Ăăăh, cu nimeni..dar nu am terminat, spuse copilul fâstâcit.
Te mai aștept 2 minute. Și nu te mai juca cu ștampila. Nu e cu steluțe pentru tine azi. Profa îl privea încruntată și copilul a plecat capul.
Vezi, am supărat-o și mai tare!
Hai, hai să ne concentrăm la exercițiu.
Nu pot..
Imaginează-ți căp ești cerul și tu ții toate steluțele nopții. Poți să spui că nu mai poți?
Păi…nu!
Atunci fii cerul meu ca să îmi ții steluțele.
…………………………………………………………………………………………..
Bravo, Rareș! Doar o mică greșeală dar exercițiul tău e foarte bun. Dar de ce am atâtea steluțe pe lângă el?
Sunt pentru dumneavoastră. Îmi pare rău că v-am supărat azi și să știți că mie îmi plac steluțele foarte mult. Am vrut să aveți și dumneavoastră și le-am desenat.
Și inima profei de engleză s-a topit. Nu își dăduse niciodată seama cam câtă putere poate fi în ștampilele Colop și alesese personalizarea potrivită: steluțe pentru ca toți copiii ei să viseze că pot zbura până la ce și înapoi prin puterile lor.
Uite, două steluțe și de la mine. Una pentru exercițiu și una pentru că nu ai folosit singurel ștampila magică, a spus profa împăciuitoare.
Dar…chiar e magică?
Da, piticul meu. Pune steluțe numai atunci când e totul bine. Și mai am o ștampilă cu plăcuță de text ales de mine: Asociația Super Elevilor și tu ești membru!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
Și voi credeți că viața unei ștampile e ușoară? Pun steluțe, motivez elevi, uneori chiar îi îndrum așa spre calea cea bună și mă și feresc să nu îmi pierd magia. Dacă mă prinde vreun elev și umple cerul de steluțe? Rămân prea repede fără tuș!
One thought on “Niciodată să nu subestimezi puterea unei ștampile”