Stăteam eu așa cu pagina blogului în wordpress în față și mă gândeam: despre ce să scriu eu lunea asta că nu mă lovește inspirația deloc. Și tot căutând ceva pe Facebook, am găsit un alt masacru al limbii române. Prea mulți de i într-un singur cuvânt.

A fi sau a nu fi

O să îmi spuneți că pe Facebook este toți analfabeții. Lasăi maică – nai ce să le faci. Dar nu e vorba doar de Facebook. emailuri, Mesaje, propoziții în scris – peste tot limba română este ucisă încet dar sigur. De fapt, aceste dovezi de analfabetism crunt pot fi întâlnite din ce în ce mai des. Să ferească sfântu să discutăm despre declinări, conjugări și alte cuvinte porno de genul aista. Nu ne putem explica în cadrul cărui fenomen paranormal „să fi” este corect și de ce unii (mai rar cei drept) scriu „să fii”. Copii sunt o dilemă majoră – i-urile care ține de acest cuvânt nu pot fi explicate cu ajutorul legilor normale ale fizicii cuantice și nici chimia organică nu se descurcă mai bine.

Cratima e un blestem al limbii române

Datorită cratimei viața noastră e amară. Dar rău de tot. Sau și s-au. De ce ne mai complicăm existența când iau și i-au se pronunță oricum la fel. Acum zău! Ne torturăm ca fraieri! Nu mai bine simplificăm noi lucrurile că șiașa suntem în secolul vitezei, nu avem noi timp de fițe din astea gen cratima.

„Am greșit pentru că m-am grăbit, dar eu știu să scriu!” Aceasta este scuza pe care o aud cel mai des și îmi vine să scot un îndreptar ortografic și ortoepic să vă pocnesc două cu el peste față (da, am verificat cuvântul pe google să fiu sigură că îl țin bine minte). Nu ai voie să greșești, analfabetul meu de serviciu. Nu ți-am cerut să îmi prezinți gramatica completă și revizuită a limbii române, doar să o respecți puțin. Că nu țio fi greu!