Pentru Let’s Dance, cu dragoste

Pe fostul blog am zapacit lumea cu dansurile mele asa ca nu vad de ce sa nu o fac si aici. Nu sunt o mare dansatoare. Nu am “the moves”, nu prind super repede, nu sunt o eleva docila.

Dar.. imi place la nebunie sa dansez in voia mea. Poate asta a pornit de cand eram mica, tata dadea drumul la magnetofon (si inca il mai am), iar eu si fratele meu ne zbenguiam prin sufragerie zeci de minute in sir. Damn, that was good! La aproape 28 de ani merg, cred, pe acelasi principiu. Zbenguiaaalaaaaaaaa!

Din nefericire, zic eu, am ajuns in stadiul in care sa va povestesc despre prima mea scoala de dans. La un moment dat visam sa fie si singura dar nu s-a putut. La fel ca prima oara- visezi poate sa ramai cu tipul ala forever and ever. Bine ca in unele cazuri nu se intampla asta:))) Anyways, azi va vorbesc despre prima mea scoala de dans, Let’s Dance dintr-un motiv simpatic. Revine pe piata si de dragul vremurilor bune si pentru ca de la scoala asta am mult prea multe amintiri frumoase cred ca merita un mic imbold. In plus, ideile pe care le-am vazut par promitatoare si simpatice si sunt cateva chestii noi asa ca bagati-va putin nasul acolo.

Let’s Dance a fost pentru mine o perioada feerica din viata mea.

Am schimbat 3 parteneri de dans, toti oameni extrem de speciali si din fericire cu primul mai si pastrez legatura. Ba chiar ne-am si vazut prin Roma:)))

M-am distrat la nebunie la cursuri. Pentru ca radeam mereu, pentru ca faceam glume, pentru ca nu ne stresam ca nu ne iese figura dar pentru ca Profu’ tragea mereu de noi iar la unele coregrafii ne mai simteam si campioni:)).

Pentru ca trageam niste super petreceri la care toata lumea dansa cu toata lumea. Incepatori cu medii, medii cu medii 2:)) Nu aveam rusine, nu aveam complexe. Si, din nefericire, asta nu prea am vazut-o prin alte parti. Veneau baieti la mine pentru ca ma cunosteau de pe forum, timizi ca sunt incepatori si eu intermediara:))) Doamne, ce ma prapadeam de ras!:)) La prima excursie am facut niste ochi super mari cand unul din avansati m-a luat sa imi explice ca la copii mici. Euuuu? Cu mine vorbesti? :))))

Am zis de forum si de excursii. Forumul, iubirea mea… Postam in fiecare zi, ne tineam de glume. Ce Facebook? Nici nu se compara cata distractie era si online… iar excursiile, o nebunie! Dans pana dimineata, mic dejun la 9, plimbari toata ziua, petrecere seara… Ne intorceam terminati de oboseala dar cu sufletele pline de bucurie.

Sa nu uit oamenii. Pentru ca reteta de succes a Let’s Dance-ului a fost reprezentata de oamenii pe care a reusit sa ii prinda “in plasa”. Oameni buni de pus pe rana, fiecare special in felul lui. M-am ales cu o nevasta dupa scoala asta de dans, un nebun favorit care m-a uitat intre timp (ce ti-e si cu baietii astia), un prieten care mai are un pic si se insoara (si e cam ocupat:))), si cateva cupluri frumoase rau de tot (din alea cu iubire adevarata cum nu prea vezi)- Lori si Vio (favoritii mei cu un super baietel), Crini si Alex (doi patrunjei super spontani si iubareti). Nu am sa uit spiritul organizatoric al Dianei care ne mobiliza pentru super evenimente si care ne-a dat curaj sa ne facem si noi mini-organizatori, super profii care ne erau si prieteni.

Si toti cei 3 parteneri de dans ai mei sunt aici:)))

Ironia sortii a facut ca anul asta la meditatii m-am intalnit cu un fost cursant Let’s Dance. Eu serioasa, prima sedinta de testare reciproca, il suceam prin toata engleza, la care el: auzi, dar tu nu ai fost la dansuri, la let’s dance? Gata, s-a dus toata seriozitatea mea!:)))))

Sper ca scoala sa revina macar la un sfert din ce a fost, asa cu pasi mici si repezi. Eu v-o recomand din tot sufletul. Nu e perfecta dar acolo veti gasi lucruri pe care, credeti-ma, nu le veti afla in alta parte. Mergeti si testati, vedeti daca va place. Si nu uitati sa zambiti, pentru ca asta a facut Let’s Dance pentru mine. Eu sunt o mare zambareata si visatoare iar pentru mine a fost locul in care toate astea s-au amplificat!

De aici,

Numai zambete melancolice dar de bine

PS: Mi s-a reprosat la un moment dat ca nu sunt prietena. Imi asum asta, dar pentru Let’s Dance voi fi intotdeauna. Indiferent de orice.   Asta pentru oamenii pe care i-am gasit pe acolo si pentru bucuria care imi umple sufletul cand ma gandesc la tot ce a fost. Si punct.