De fapt, nici pițipoancă nu ești. Păreai un fel de pițipoancă mai elaborată. Ba chiar aș fi pus pariu că ai terminat și o facultate și practici și o meserie. Alta decât să sugi bani de la al tău bărbat. Sau bărbați. Pe mine nu mă deranjează cum îți faci banii. Ești femeie liberă și (in)dependentă.
Azi veneam EU pe drumul principal. Tu ai dat colțul, m-ai văzut și ai zis că e ok să avansezi în condițiile în care nu era loc pentru amândouă. Că nu era. Bunul simț și nu numai cereau să dai juma de metru mai în spate. Doar jumate. Ai vrut? Nu! Că era greu…greu de tot să o miști oleacă.. așa gratis. Ai avansat deși veneam înspre tine. Ne-am oprit aproape bot în bot în claxoanele mele. Aproape că uitasei să apeși frâna.
Am așteptat să dai înapoi. Mi se părea logic. Dar nu, tu ai decis că e ok să urci pe bordură și să încerci să mă ocolești. Dar nu se putea, blonda mamii cea inteligentă. Că oricum nu aveai loc. Am dat eu cu spatele ca să poți să treci deși sper că ți-ai îndoit oleacă janta urcând brusc bordura aia. Dar am trecut și peste asta. Ești o țoapă și nu ai rezistat umilinței de a da merțanul mai în spate juma de metru când un amărât de sandero poate să se ducă 3-4 metri.
Hai că am putut. Dar ai trecut fix pe lângă mine și ai privit înainte cu cea mai mare ignoranță posibilă. Miss „vreau portofelul gros”, se salută! Chiar și cei mai nesimțiți șoferi ridică o labă. Pardon, o mână cu unghiuțe frumos asortate. Că am fost politicoasă și ți-am făcut loc. Ai trecut ca prințesa ofuscată.
Te-aș amenința și ți-aș spune că data viitoare mă opresc eu și nu mai dau cu spatele. Că așa era normal. Dar privind tabloul ăsta, mi-aș zice „ia uite, proastele”! Doi bărbați nu ar face asta, imediat cel fără prioritate ar da cu spatele fără nicio problemă, indiferent de marca sau mărimea mașinii. Data viitoare poate uit și eu unde e frâna, că doar eu am dreptate.. și ți-o repari tu, că ești fată descurcăreață.
Hai, spor la condus!