Scriu după cum bate vântul.. sau mai precis după cum apar lucrurile prin viață mea..Azi mă gândesc la câteva persoane speciale pentru mine. De ce? Pentru că ieri am pierdut un prieten…. și nici măcar nu știam că îl am:)))) De aici și până la a scrie a fost doar un pas..
Sunt oameni în compania căror te simți bine, sunt oameni cu care râzi, cu care dai petreceri de pomină, cărora le împărtășești secrete adolescentine, cu care agăți prin baruri, cu care bârfești colegii. Prieteni din ăștia am avut destui și a fost bine. Apoi mai sunt cei care ajung să te cunoască mai bine, cei care te ascultă, cei cu care te regăsești pe aceeași frecvență uneori, cei care află că ai o problemă și nu te lasă în fundul gol în față obstacolelor. Și mai sunt și cei care te însoțesc de-a lungul anilor, cei cărora le poți da un telefon la miez de noapte că ești răcit bocnă și nu te miști și în 5 minute sunt la ține în pijamale și gata să o pună de o supă de pui (cu găluște, eventual:d), un vin fiert și un Fervex (sau vin fiert cu Fervex?)
Pot spune cu mândrie că am prieteni din ambele categorii și per total că am câteva persoane tare speciale în viață mea. Zău dacă știu cum le-am găsit și mai ales, de ce au rămas cu mine? Eu nu cred că merit pentru că nu sunt cea mai bună prietenă din lume și o recunosc. Dar ei tot sunt prin peisaj… hmmm.. ceva nu e în regulă:)) Nu o să îi nominalizez dar se vor recunoaște iar prin exemplele de mai jos, va deveni foarte clar ce înțeleg EU prin PRIETENIE!
Au fost momente în care se trăgea de mine din toate direcțiile și nimic nu era sigur. Cred că știți perioadele alea de stres când te agasează toți – multiplicați-le de vreo 10 ori și prelungiți-le pe mai multe luni și adăugați și nesiguranța zilei de mâine Daaa, nu e o imagine prea drăguță. Ei bine, atunci am găsit pe cineva care m-a sprijinit deși nu avea nicio garanție din partea mea, în afară de mine. Și l-am dezamăgit o data și tot pe aici e.
Am un înger – de prin facultate citire – care îmi știe tooooaaaaaaaaaaaaateee boacănele de când am terminat școală și până azi. A fost nevoie de un singur sms în caz de urgență- au fost multe urgente, multe sms-uri, de aceea o numesc îngerul meu păzitor. Și când m-a văzut tristă, rar e adevărat, dar fix atunci a găsit niște cuvinte de puțeau să scoată tristețea dintr-un milion de oameni. Și m-am ridicat și am pornit la luptă.
De prin facultate am mai făcut o achiziție – așa, mai nebună. Ei bine, prin mai când ne-am văzut anul asta, m-a susținut în decizii și a șters puțin cu mine pe jos – dar fix de asta aveam nevoie….și mă cunoaște de ani de zile și nu mă lasă:) De obicei.. e responsabilă cu bătăița 😀
Unii au plecat pe afară și m-au lăsat singură.. dar când ne auzim -pe mail – îmi reamintesc de ceea ce sunt și când apucăm să ne și vedem ne strângem în brațe până rămânem fără aer.
Și nu uit cazul cel mai grav de nesimțire (din partea mea) – trimit un sms după muuulta vreme de niciun semn cu mesajul foarte clar că nu prea am dispoziție de lume și sunt tare nesociabila. M-a așteptat cu drag până am fost pregătită. Am fost prin aventuri împreună și o să mai mergem. Când a intervenit urgență, era gata să mă ajute la celălalt capăt al țării și când a primit sms-ul de la mine cu veștile proaste la care mă așteptăm, a știut fix ce să zică. Pentru că mă cunoaște de ceva vreme….și știe de ce am nevoie.
Și anul ăsta s-a întâmplat să fac doar atât: să dau un mesaj pe mess – că nu mai pot ajunge undeva peste câteva zile că am niște probleme… În 15 min era la mine.
Din toate astea aș vrea să se înțeleagă doar atât: am oameni speciali în viață mea pe care, cred eu, nu îi merit. Mi-au fost și îmi sunt prieteni. Chiar acum o lună, un fost coleg de munci, un coleg mai special, îmi spunea că îmi voi testa prietenii atunci când îi dezamăgesc. Pe fiecare în parte l-am dezamăgit, neintenționat, dar am făcut-o. Și ei au rămas. Pe unii îi văd foarte rar, uneori preferăm emailul dar îi știu alături. Și asta e tot ce contează.A
Iar pentru cei care au crezut că sunt un îngeraș nevinovat, care vede prieteni în tot ce mișcă, am alte vești. Visez cu ochii deschiși, sper să nu uit niciodată să zâmbesc dar … în ceea ce privește oamenii, încrederea se câștiga și se câștiga greu iar prietenia se testează. Guess what? I’m a fucking pragmatic! Ofer prietenia prima oară A dar dau înapoi la primul semn…Contează prea puțin cuvintele că sunt specială, o persoană în care ai încredere, o persoană cu suflet curat și alte aiureli de genul ăsta, faptele vorbesc. La cuvinte mă pricep de minune! Și la prietenia adevărată, deși mai am de învățat.
Așa că .. de fapt, eu ieri nu am pierdut nimic. Mi-am făcut numărătoarea și prietenii mei tot aici sunt 🙂