Dragă CB și Blogal,

M-ai speriat. Da’ rău de tot. Știi care a fost primul meu gând? Aoleo, ce am îmbătrânit! Au trecut atât de mulți ani că nici nu mai țin minte cum îl chema pe micuț. Și a curs o lacrimă.

Știi care a fost al doilea meu gând? Aoleo, ce am îmbătrânit! Nici Google nu îl mai găsește. Sfinte Sisoie, dacă nici pe sfântul google nu îl mai găsesc, înseamnă că eu sunt de pe vremea dinozaurilor.

Dar l-am găsit. Pe el, pe primul, și cu ocazia asta, dragă Computer Blog, îți mulțumesc.

A fost odată ca niciodată. Primul telefon.

Voi, ăstia micii (și nu mă refer la mâncare), nu aveți de unde să știți, dar era o vreme când telefoanele aveau taste. Incredibil, nu? Ba chiar, erau mai groase decât mâinile mele puse la un loc. Și uitai unde ai pus încărcătorul pentru că îl foloseai atât de rar. Nu cred că cineva a venit vreodată cu încărcătorul după el la școală în caz că rămâne fără baterie :))))) Pe vremea aia stăteai cu un telefon ani de zile pentru că nu se stricau. Te săturai de telefon până peste cap. Nici nu le pierdeam atât de des pe cât aud azi că se pierd telefoanele.

Pe al meu l-am primit în anul 2000. Abia începuse moda cu telefoanele mobile. A supraviețuit până în anul 1 de facultate, când deja nu mai era la modă. A luat trânte, a băut apă, și, mai rău, a asistat la sesiuni de răutăți și bârfe de fete. Nu se mai fac telefoane ca altă dată!

Era mic și simpatic dar avea o antenă cât să ți se facă frică dacă îți trece prin cap să te iei la bătaie cu el! Dragii mei, vi-l prezint pe Alcatel One Touch Easy.

Ce poate să facă un telefon?

Reținea ultimele 5 apeluri primite/ratate/efectuate. Cinci, dragii mei! Nu făcea poze!!!!!! Avea maxim 10 sonerii! Nici măcar polifonice nu erau.

Dar uite cât de simpatic era, să nu-ți vină să-l pupi! Atât de drag mi-a fost că următoarele 3 telefoane tot Alcatel au fost. Și toate au rezistat eroic, le-am schimbat doar pentru că se învechise modelul. Unul încă e pus la păstrare în dulap. Când mi-am pierdut telefonul (singurul, de altfel, din toată viața mea), l-am folosit ca back-up. Și merge la fix!

La 12 ani diferență și câteva telefoane distanță, primul telefon tot mă reprezintă. Mic, simpatic dar dacă îți arde una, acolo rămâi! Bineînțeles, eu sunt mai arțăgoasă din cuvinte. El, din antenuță.

Zi-mi cum a fost cu primul la tine 🙂