Neata dragul meu cititor,
Neata draga mea cititoare,
Iti amintesti de parintii tai? Sunt aia doi fraierici de te-au ajutat. Da, stiu, nu sunt perfecti. Nu te-au lasat la 16 ani la petrecerea colegei aleia si nici sa pleci in fusta aia scurta la scoala. Poate nu te-au ajutat pe cat ti-ai fi dorit. Dar cumva ti-au pus bazele pentru ce esti acum. Bun, rau, te-ai descurcat singur sau nu, stii ca ii ai pe ei. Sau doar pe ea, mama, sau doar pe el, tatal.
Oricum i-ai lua, sunt ai tai. Te iubesc asa cum esti si stii ca orice ar fi, te poti intoarce la ei pentru o imbratisare, un gand bun sau chiar un sut in fund ca sa iti revii. De cand nu i-ai mai sunat? Mizezi pe faptul ca te suna ei daca e ceva in neregula. O sa iti spun un mic secret. Ei se gandesc ca tu muncesti din greu, ca esti tanar si trebuie sa iti faci un viitor si ca ai destule probleme, saracutul. Ei cred ca nu au de ce sa te apese cu problemele lor si te lasa in pace.
Da, poate mama ta o sa te tina la telefon juma de ora sa te intrebe daca ai mancat bine, daca esti ok, daca ti-ai luat o bluza mai groasa ca e frig afara. Dar cate mame ai? Suna-i azi, fa-ti timp 5 minute. Le va face placere sa te auda mai des decat o data la doua luni. Bucuria lor esti tu.
Ce mai astepti? Hai, hai, repejor!