Romanii si inmormantarile

Sursa foto

Sau partea a doua a unei povesti pe care am inceput-o cu ceva vreme in urma 🙂

A murit mama fetelor Gabor. Dincolo de bolovanul cazut dupa ce a mers la Frasinei, stanca cu chip de diavol si alte alea, presa n-a putut sa nu analizeze posetele fetelor, pachetele duse groparilor, i-au facut poze sicriului (cu tot cu moarta inauntru, Dumnezeu s-o odihneasca), inclusiv au urmarit-o pe Ramona cand intreba cat de adanca o sa fie groapa. Intrebare pe care de altfel am adresat-o si eu la un moment dat. Acum presa de scandal a reprezentat cu mandrie poporul roman la inmormantari. Pentru ca asa suntem noi. Si din experienta proprie o sa va rezum ce se intampla cand moare cineva.

1. Nobody gives a shit. Sau pe romaneste – ii doare in cot. Alta data la mine in bloc veneau vecinii sa te intrebe daca esti ok si daca te pot ajuta cu ceva. Acum se prefac ca nu stiu nimic, susotesc pe la colturi despre toate pacatele mortilor (“dar de morti numai de bine”), te urmaresc cu ochi de vultur sa vada ce pregatiri faci. Intrebarile la ordinea zilei: “Si face pomenire acasa?”  si “Cui ii ramane casa?”

2. Rudele don’t give a shit. Sau pe romaneste, toata lumea suna pe toata lumea, in 30 de secunde afla ca mortul… e mort. Nici unul nu suna inapoi pe prostul care se ocupa de inmormantare sa isi prezinte condoleantele (desi credeti-ma ca in momentul ala nu iti arde de politeturi) si Doamne fereste! sa te sune vreunul sa te intrebe daca ai nevoie de ajutor – unul sa vina cu masina sa mai ia lumea sa ii duca la cimitir. Sa se organizeze sa cumpere o coroana? Mai rar.

3. Ca sa nu ma mai repet, inmormantarea e prilej de bucurie pentru cel care se ocupa de treburi. Pentru ca, nu-i asa, ramai cu averile de pe lume. “Da mai, e greu acum dar le ramane o casa.” Chit ca respectiva casa e intr-un oras uitat de lume, tie iti ramane o casa, pe care, daca o vinzi, te alegi cu premiul cel mare la Loto. Te-ai imbogatit peste noapte,  ce noroc a dat peste tine! La noi intotdeauna e o super bafta cand iti moare cineva, cine stie ce minunatii gasesti prin casa. Ti-a pus Dumnezeu mana-n cap.. pardon mortu’ a facut asta, ce bine ca si-a dat sufletul.

4. Singurele lucruri care conteaza: dai cele 12 punti, faci pachete, dai de pomana, faci masa acasa sau la restaurant? In Moldova e si mai rau. De aceea partial poate am inteles de ce surorile Gabor au facut 2 mese – una pentru “saraci”si una pentru “oamenii cu stare”. Pentru ca bogatii s-ar simti jigniti sa stea la masa cu ceilalti. Vei fi barfit oricum, nu vor fi multumiti, vor stramba din nas la ce cruce ai cumparat, la cata mancare a fost, daca a avut gust bun sau nu.

Inmormantarea inseamna sa ii faci pe toti fericiti. Sa ingrasi burta popii si a dascalului, sa ai grija ca mortul sa se duca linistit pe lumea cealalta, sa faci pachete in numarul exact, sa dai toate pomenile necesare (12 punti, linguri, paturi, galeti si alte alea in functie de traditiile locale), sa faci masa mare la care sa chemi toaaaaaate neamurile (ca la nunta), sa fii umil si sa le faci pe toate impecabil. Pentru ca tu esti mostenitorul cel mare. Bine ar fi sa imparti si cu ceilalti.

Nu se intreaba nimeni daca esti prea obosit, daca ai avut timp sa plangi, daca te descurci, daca te-a invatat cineva sa faci coliva, daca ai bani sa cumperi toate tampeniile pentru dat de pomana, daca ai apucat sa iei o gura de apa daramite sa mananci. Nu iti intinde nimeni o mana de ajutor daca nu le dai ceva dar toti sunt politicosi si cu o falsa compatimire iti transmit condoleante in timp ce urmaresc cu interes derularea spectacolului.

Asta-i inmormantarea – un spectacol, pentru toti mai putin pentru cei care o organizeaza. Frustrari destule mai am si toate au fost rezultate dintr-una singura bucata inmormantare. Nici nu isi daduse tata duhul ca toate lumea (rude, prieteni, vecini) deja ma intrebasera: “O sa vinzi casa, nu-i asa”?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.