Aseara pe la 10 ma bucuram de o plimbare nocturna. Aratam bine, aveam o nevasta frumoasa, o conversatie spumoasa, planuri de concerte (ele sa vina ca noi tot vrem sa mergem), planuri de a ne folosi neuronii lenesi. Toate astea dupa un film romanesc super simpatic, Love Building, despre care o sa va scriu olecuta mai incolo, si dupa 1 ora si juma in care am drooled (scuzati dar suna mai bine in engleza), asa in care am..fir-ar romana asta, in care mi-am clatit ochisorii cu Dragos Bucur.
Azi m-am trezit lenesa dar am prestat la maxim de eficienta o meditatie online si am mai prins o eleva noua, in timp ce alti doi si-au modificat programul iar eu, ca un magician, am reusit sa le asez pe toate frumos si sa ii fac pe toti fericiti. Iar acum am niste super draci, rezultati evident din probleme amoroaso-nostalgico-sentimentale pentru ca-s fata si complic lucrurile, pentru ca-s eu si uneori le rationez atat de bine si le privesc atat de obiectiv dar tabloul tot stramb e. Stati ca n-am terminat cu lauda. Azi mi-am facut o fosta profa din facultate sa planga dupa o recomandare pe LinkedIn. Am scris din suflet si a meritat fiecare cuvant.
Ideea e ca traiesc. Ma bucur de fiecare chestie. Chiar si de dracii pe care ii am. Pentru ca simt. Iar asta e mare lucru. Noi, oamenii sau asa-zisii oameni, venim by default cu sentimente. Le pierdem in timp. Fie ca suntem loviti de prea multe ori, fie ca ne dam seama ca vin cu o mare bataie de cap, fie ca amortim, uneori pierdem capacitatea de a simti micile bucurii sau de a ne mai misca tristetile.
Azi te provoc sa simti, sa traiesti in fiecare clipa. Si daca se poate sa imi iei si din draci, as fi tare fericita. Ba nu, m-am razgandit. Nu mi-i lua. Ma ambitioneaza sa lucrez la niste proiecte azi. Investesc dracii in chestii utile. There, much better!