Pana apuc sa scriu de Shoebox, am zis sa va pregatesc cu ceva zambete.
La ora la care scriu postarea asta (22.22 – miercuri), inca sunt mandra de mine. Am plecat ca o zuza – a se citi visatoare zambareata.
1. Ora 17.30, trebuia sa schimb niste bani ca aveam nevoie de marunt. Intru la cofetaria de langa mine sa iau o apa. Ma duc la doamnele simpatice de acolo, dau banutii, primesc restul, ma bucur de marunt, ma indrept frigiderele cu sucuri. Trec frumos pe langa ele, ies din cofetarie, continui drumul. 20 de metri mai incolo imi dau seama ca am mainile libere. Uitasem apa. Am mers mai departe.
2. Cincizeci de metri mai incolo, intersectia dintre Goga si Nerva Traian. Masinile pornesc in goana, unul vrea sa se strecoare, altul nu il lasa, ala rosu claxoneaza (ala de voia sa se strecoare). Evident, eu faceam ochii mari si asteptam sa se ciocneasca. Frana, niciun zbuf, intorc capul spre drumul meu, in 3 secunde impact iminent cu un stalp. L-am luat in brate. Ce sa-i faci? Dragoste mare, mon cher!:)))
As fi vrut tare mult sa o fi comis si a treia oara… in conditiile in care dupa imbratisarea pasionala am ras singura pe strada. Dar las a treia aiureala in baza voastra.
Zambiti cat puteti si visati cu ochii deschisi! Se merita 🙂