Sunt o prințesă care trage pârțuri

printesa-parturi

Pentru bunăstarea vieții mele sentimentale, amuzamentul cititorilor și oripilarea unor bărbați, acest articol este obligatoriu și conține cuvântul pârț de mai multe ori decât ”prințesă”. În ultimele luni, am primit niște priviri suspicioase de la diferiți bărbați în ceea ce privește pârțurile, râgâitul și alte astfel de obiceiuri. Așa că hai să lămurim cât de prințesă delicată sunt eu.

Și femeile e oameni. Pârț la feminin

Contrar aparențelor. Nu știu cât de bine v-aș putea exemplifica cum este să stea o pisică super delicată fix lângă tine și să tragă un pârț în somn de să îți mute nasul la spate. Ghemul ăla de 4 kg e capabil să te asfixieze în doi timp și trei mișcări. La fel e și pentru noi, prea minunatele prezențe feminine din viața voastră, domnii mei. Tragem pârțuri, avem probleme când mâncâm aiurea și acidul ăla din sticla de cola trebuie să iasă pe undeva. Femeia este descrisă drept o ființă delicată, finuță, capabilă să înmoaie inima dragonilor cu un zâmbet, să vindece o rană cu o atingere de mânuță. În niciun caz, o femeie nu poate gaza un autobuz întreg dacă ar fi mâncat fasole la prânz…nuuu, pentru că pârțurile noastre au miros de trandafiri.

Așadar, mă cheamă Petruța, sunt de gen feminin și organismul meu funcționează fix ca cel al oricărui alt om de pe planeta asta. Acum că ne-am lămurit că sunt, de fapt, un porc incognito… să vedem ce facem cu prințesa.

Pârț cu iubire

Magia de început e mișto dar toată lumea simte nevoia de siguranță, stabilitate și confort. Pentru fiecare cuplu presupun că e altfel. Dar, inevitabil, pe măsură ce timpul trece și el te-a văzut deja în varianta naturală, ajungem la zona de confort. „Dar de ce să nu tragem pârțuri și să râgâim de la început? De ce ne prefacem?” Acestea au fost întrebări primite la o întâlnire și le-am considerat legitime pentru că am aflat că femeile din viața lui urmaseră același parcurs: la primul pârț al lui au dat ochii peste cap și i-au zis că e un porc. După mai multe pârțuri, au intrat și ele în horă și s-a făcut concert de amore.

În lumina acestor povești, da, eu par a fi o prințesă. Pentru că, baby, eu o să mă uit urât la tine dacă râgâi ca porcul la troc, de o să îți stea viitoarele mese în gât. Și cu siguranță o să mă enervez maxim dacă apuci și te pârțâi lângă mine ca porcul. Da, și dacă suntem împreună de 2-3-4 ani. Dacă pârțurile tale nu au miros de Lancome și râgâiturile tale nu sunt o simfonie, nu văd de ce le-aș suporta. Da, se întâmplă după o masă copioasă – vine pe sistem de repede înainte și nu poți controla. Dar se poate estompa și poți să pui frumos mâna la gură și să îți ceri scuze după, nu să râgâi ca măgarul în mijlocul drumului. Și ajungem și la momentul maxim în care scapă un pârț – că a fost pe neprevăzute, că a venit el pur și simplu. Aia e, suntem oameni. Râdem maxim că „finally, baby, primul nostru pârț” și aia a fost. În calitate de prințesă, vă pot spune clar că, într-una din excursiile mele cu prietena mea bună, într-un pat suuper confortabil din Marea Britanie, mi-a scăpat un pârț în somn….atât de tare de m-am trezit în mijloc de noapte. Simțeam o combinație maximă de rușine cu o poftă maximă de râs… am ales să mă culc totuși la loc.

Sunt o prințesă

Asta ca să nu avem dubii. Cred că e absolut normal să îți mai scape aerul în modalități nedorite și să fii luat prin surprindere. Nu o să moară nimeni din asta. Cred că ajungi în situația în care lași diplomația deoparte, te uiți în ochii lui căprui și îi zici: „baby, nu mi-a priit somonul fume cu portocala feliată în cerculețe vicioase. Mă duc la baie, dă și tu TV-ul mai tare că….nu aș prea vrea să auzi sunetele care vor ieși de acolo”. Dar de aici până la a mă ține omul în brațe când ne uităm la film și eu să îi trag un pârț este un drum imposibil de parcurs. Sau el să mă țină în brațe și să tragă ditamai râgâitura.

Am fost, sunt și voi rămâne O PRINȚESĂ FIȚOASĂ. Nu mă scoateți dintr-ale mele nici bătută. Sunt lucruri pe care voi alege să le fac în intimitate, de aceea toaleta e locul în care regele se duce singur. Și prințesa face același lucru. Nu am nicio problemă cu a avea grijă maximă de cineva – ajungi și în stadiul în care te vede cu mucii până la gât, moartă de răceală și transpirată de la febră. Prințesă în dizgrație sunt! În rest, când mă duc eu la baie sunt eu cu mine însâmi și toate grimasele pe care le pot face în momentul de eliberare maximă. Și, mă scuzați, nu înțeleg de ce ar fi obligatoriu să mă vadă el când mă schimonosesc prin baie gândindu-mă că am băut prea puțină apă și m-a lovit constipația. El poate să îmi vadă grimasele în momentele de maximă plăcere, când se lasă cu „oh, baby, așa, nu te opri!” și pe el îl va lovi o altă dilemă: sunt aproape să termin sau nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.