Citeam zilele la trecute la Cabral despre o idee practica. Venea si intrebarea logica: se poate si in Romania? Nu am fost prima, am fost doar printre cei care au ridicat problema ca la noi se fura. Ok, nene, facem, dregem, dar la noi fura ziua-n amiaza mare, asadar si prin urmare, nu se poate sa punem in practica.
Ma gandeam zilele trecute sa trag o fuga cu bicla pana la Administratia Financiara. Cu picioare&metrou ajung cam in 35 minute, cu masina conform Google cam in 11, cu bicla.. habar nu am. Faceam miscare, era si gratis. Primul gand: dar cat lipsesc eu 10 minute, oare nu mi-o fura?
Mergeam ieri cu a mea familie spre casa. Eram in masina. Primeste mama un telefon, isi luase teapa , sa zicem asa, de la o pereche de elevi care au ales sa nu continue orele cu ea. “Zi mersi ca te-au sunat sa te anunte”, ii zice fratele meu “Suntem in Romania. Au fost cu bun simt”.
Azi citeam la Chinezu pe blog despre starea impecabila a toaletelor de la noi de la granita cu Moldova. Sa faci pe tine si cand le vezi iti piere tot cheful. Si sunt lasate asa de ceva vreme.
M-am trezit si eu uneori spunand: “Suntem in Romania, ce vrei?” Mi se pare mie sau ne complacem? Ne-am obisnuit cu gandul ca la noi e rau, si cand e bine, e rau si nu laudam, iar cand e rau, aratam cu degetul si ne multumim cu ideea ca asa e la noi si nu avem ce face. Chiar asa o fi sau daca ne-am pune fundurile in miscare am rezolva ceva?
PS: Curcubeul tot la noi e, prin muntii patriei. Poate nu o fi asa de rau si prin Romanica.