Mă îngrozesc. Mă uit la lucrurile de făcut și-s multe. Trece timpul, o parte se rezolvă, altele se adună. Prind 5 minute în care îmi dau seama că am rezolvat tot ce era urgent pe ziua respectivă. Și o să am ceva timp liber. Și mă panichez: eu ce fac acum?

Prea multe de făcut

Alergăm pentru job. Alergăm după lucruri. Alergăm și iar alergăm. Dacă ne oprește cineva pentru o secundă, am fi în stare să îi urlăm în ambele urechi: „Lasă-mă, nu vezi că sunt grăbit!!!!!”, poate având o față disperată că viața trece pe lângă noi cât celălalt ne ține pe loc.

Suntem toți numai lucruri de făcut, probleme de rezolvat, ore puține de somn și stres. Avem confortul nostru ce rezultă din rutina stabilită atât de bine. Baia de seară unde reușești să mai fii tu cu gândurile tale, sau poate adormi direct în apa caldă. Ne trezim parțial liniștiți dar din momentul în care am făcut ochi suntem asaltați de toate lucrurile pe care trebuie să le rezolvăm.

Problemele nu dispar

E datoria lor să se înmulțească. Știu că te simți copleșit. Știu că simți uneori că nu o să se mai termine niciodată. Știu că te panichezi: „dacă nu o rezolv și pe asta, e sfârșitul lumii”. Nu îmi zici nimic nou. Dar tu ar trebui să îți dai seama că o pauză de respirat nu a omorât pe nimeni. Da, problemele se vor aduna. Dar, ghici ce! Ele se adună oricum. Singura diferență este că tu ești din ce în ce mai obosit, stresat, fără chef iar capacitatea ta de a rezolva problemele e din ce în ce mai mică.

Dacă tu ești varză, cine le rezolvă? Iată ce îți propun eu.

Bagă-ți picioarele

Din când în când, fă asta. Pui pariu că nu moare nimeni? Răsuflă ușurat, fă ceva ce-ți place, ocupă-te de tine. Vei vedea viața cu alți ochi, vei rezolva altfel problemele, vei fi alt om. Hai că poți!