In perioada asta am aflat ce inseamna pe pielea ta sa nu fii disciplinat: putin somn, multi munci, ciuciu blog. Stiu, stiu, spank me twice and let’s get it all over with! Dar I’m back si mi-am invatat lectia. Anyways, sa purcedeeeeeeeeeeeeeem.
Metroul dimineata e un loc.. ravisant si variat. Tipi draguti in drum spre munca, tipe aranjate si… Statia de Metrou Obor. Se urca ea. Fardata discret, pregatita de munci. Sprancenele negre ca pana corbului, negre ca taciunele, negre, lungi si evidente. Sprancene trasate cu creionul. Negru rau creionul. Vedeam dunga pe fiecare milimetru de epiderma.
In spatele ei, un El. El cu sprancenele suuuuuuuuuper pensate. Se vedea ca la originile saracutele erau mari si stufoase. Tipic masculine. Ar fi fost relativ, subliniez, ceva relativ obisnuit sa fie pensat, chiar si excesiv daca nu i-ar fi crescut pe un sfert sprancenele torturate. Era o semi-jungla.
Juma de zi mai incolo, Dristor. Tramvai. Caldura mare, mon cher! El. Pantaloni trei sferturi. Epilat. Si nu e ca saracutul mi-era epilat si ca i-ar fi stralucit piciorusul, ci ca de la ultima epilare trecuse ceva timp si avea firul de par fix la jumatatea capacitatii sale. Nasol, urat, nu se face! Nici ca fata, nici ca baiat! Daca tot ai ales sa fie feminin, dapai fii pana la capat!
