Tu ce faci pentru o lume mai bună?

Aveam în minte o mulțime de subiecte vesele dar nu e contextul potrivit. Dincolo de asta, vacanța mea a fost plină de discuții despre viață și chestiile care ne bântuie așa că azi te întreb: tu ce faci pentru o lume mai bună?

Fiecare cu bula lui

Mi se pare că ne limităm universul nostru din ce în ce mai mult. Contează doar cum e la mine în apartament, de la ușă până la ieșirea din bloc nu e al meu. „La mine la job” e așa și pe dincolo. Dacă așa e pentru mine, așa trebuie să fie și pentru ceilalți. La mine în familie lucrurile se petrec într-un anumit fel, deci așa e bine.

Într-o lume globalizată, cu oportunități nenumărate și o așa-zisă libertate pe care nu au avut-o generațiile anterioare, ne limităm la bula noastră. Eu mereu spun că bula mea e cu elefănței roz și fluturași. Încerc să fur un zâmbet..de obicei nu merge 🙂

O lume mai bună. Cine să o facă?

Observ că avem un talent nemaipomenit de a ne plânge. Nimic nu merge, doctorii iau șpagă, statul e o caracatiță infectă, multinaționalele ne omoară sufletele, etc. Ne petrecem o grămadă de timp plângându-ne despre ce nu merge, despre cât de rău e, despre cât de greu e. Uneori stau și mă întreb de unde pisicii mei avem atâta energie să ne plângem. Și nu am obosit oare să facem asta? Nu ați obosit să vă auziți vorbind despre aceleași veșnice probleme?

O lume mai bună..da, vrem, dar să o facă altcineva. Clar, nu noi. Noi suntem ocupați cu rutina în care deseori am uitat să ne întrebăm cine suntem și ce vrem cu adevărat. Plătim taxe! Statul să le rezolve pe toate.

Dacă te gândești că statul e angajatul tău, dragul meu, îți vei da seama că ai dat fail maxim. Angajatul tău e groaznic, tu știi asta și nu faci nimic. Dar îți pui toate speranțele că vei avea o super companie cu un singur angajat jalnic. Și apoi te plângi când vine ziua de plată și sângerezi abundent.

Am auzit de mult prea multe ori: „așa sunt lucrurile…nu se vor schimba niciodată”. Asta este una din frazele la care, eu recunosc cu mâna pe inimă, devin un mini Hulk. Cum să se schimbe lucrurile dacă nu facem nimic? Cum să avem o lume mai bună dacă noi nu contribuim cu absolut nimic? Chiar aș vrea să îmi răspundă cineva….poate nu mă duce capul și nu îm dau seama.

O lume mai bună cu pași mici

De ce minimizăm eforturile noastre? 100 de indivizi care plantează câte un copac, înseamnă că avem cu 100 de copaci mai mult. 10.000 de oameni care se plâng că nu mai avem păduri, înseamnă că….avem cu zero mai mulți copaci.

Un „nebun” care atrage atenția vecinului că rahatul câinelui nu e eco și că trebuie strâns e un nebun care probabil va fi luat la înjurat dimineața devreme. Dar dacă următoarea dimineață mai trece un alt nebun și face aceeași observație? Dar dacă în a treia trec eu și rog echipajul poliției care tot dă ture pe la mine să vorbească cu bipedul nestrângător de fecale câinești?

Eu văd lucrurile astfel: fericirea e construită din lucrurile mici. Ele se adună și îți aduc și liniștea aia sufletească de care avem nevoie. Mergând mai departe, o lume mai bună se construiește pornind de jos. De la NOI! Un mic gest azi, unul mâine. Azi nu închidem ochii când o vecină ia bătaie și sunăm poliția. Mâine plătim biletul pe RATB (și lăsăm mașina acasă). Data viitoare, mergem și votăm.

Pe bune acum, tu ce faci pentru o lume mai bună?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.