Am atâtea de scris dar toate au fost anulate de starea mea. Una de bine, of course. Așa că am trecut restul în stand by și azi vorbim despre fericire și cât îți permiți tu să fii fericit. Nu am înnebunit mai tare decât eram. Am scris corect.

Nu ne dăm voie să fim fericiți

Bine ar fi în primă instanță să știi ce te face fericit. Dar pe bune, nu așa, o dăm în bălării cu „ sănătatea și familia”.. pentru mine, anul trecut fericirea a venit din vacanțe în care am stat eu cu sufletul meu de vorbă. A venit din singurătate – eu de asta am avut nevoie. Să fiu singură, să mă concentrez numai pe ce vreau eu. Să contez numai eu. Să fac ce îmi taie prin cap. Să plec când vreau, să muncesc cât vreau, să dorm sâmbătă seara ca o babă responsabilă. Să stau pe plajă în fundul gol privind marea.  Să mă joc cu pisoii mei de 3 luni. M-au ajutat toate astea? Of course! Le mai vreau acum? Doar parțial.

Dacă aș judeca după ce ar fi trebuit să fac în mod normal, mi-aș fi blocat fericirea. Ar fi trebuit să muncesc și să încerc să îmi văd de viața mea. Move on, cum zice americanul!  Așa era normal. Dar eu am pus stand by. Dacă m-aș fi forțat, aș fi făcut ceva contra fericirii mele. Știu că mulți nu ar putea înțelege fericirea pe care singurătatea ți-o poate aduce…nu trebuie să mă înțelegi.. Doar acceptă-mă așa cum sunt.

Și tu ți-ai blocat fericirea…Atunci când ai dat la contabilitate pentru că așa au vrut părinții. Când ai rămas în relația aia nasoală pentru că sunteți de mult timp împreună, ce ar zice colegii, e nasol să fii singur, etc. Când ai vrut să pleci într-un city break dar era mai important să cumperi un iphone nou ca să fii la modă. Nu îți dai voie să fii fericit atunci când ești cramponat în trecut, când te gândești doar la ce a fost, retrăiești clipe demult apuse, când trece prezentul pe lângă tine și tu nici nu îți dai seama.

Merit să fiu fericită

Și tu la fel. Și ea, și el.. și toată lumea. Merităm să zâmbim ca nebunii, să cântăm pe stradă, să ne trezim veseli după 4 ore de somn, să ne bucurăm sufletele în fiecare zi. Nimeni nu o să se gândească la fericirea ta! Tu trebuie să o faci în primul rând. Am înțeles asta poate cam târziu. Când tu te sacrifici pentru ceilalți, ai grijă să nu dai prea mult din sufletul tău. E frumos să dăruiești dar e bine să păstrezi o bucățică și pentru tine. Poți să speli poponețele copiilor din casă și apoi soțul îi poate pune la somn cât tu te răsfeți cu o băiță fierbinte.  Asta ca să prinzi esența.

Viața nu te așteaptă pe tine să te decizi. Viața trece. Poți fi mereu în expectativă, să nu știi dacă sau când vei fi lovit, sau poți intra în ring. Meciul aduce fericirea, nu să stai ca un molău pe margine, Și fericirea înseamnă să riști. Tu știi ce te face fericit? Îți dai voie să lupți pentru asta?