Imi trece mie prin cap intr-o zi sa fac o surpriza cuiva. Pac.. un tricou personalizat. Inainte sa ma loveasca ideea minune de pus pe tricou, da-i si cauta firme care fac asa ceva. 30 de minute mai tarziu (multumesc Google), fac selectia si raman la baietii de la tricouri misto. Interfata simpla de utilizat, mai multe tipuri de tricouri, puteam sa ma joc cum voiam eu si pretul rezonabil – 35 de RON.
Zis si facut, personalizez eu acolo, trimit comanda seara tarziu. A doua zi la 10, confirmare telefonica totul e ok. Ii anunt ca ajung mai pe maine. In mintea mea la un tricou de 35 de RON nu mai dau inca 20 de RON pe curier. Asa ca pot sa ma duc la ei. A trecut o saptamana pana cand mi-am luat inima in dinti si am plecat sa imi ridic minunatia.
Ajung la Bazilescu, avand bineinteles harta lor de pe site cu mine. Ia-o pe stradute, treci pe langa piata, caldura mare, bucurie si mai mare cand nimeresc strada. Strada Saradei! 42 era chiar la inceput, bucurie si mai mare ca ei sunt la numarul 50 si sunt deja aproape. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca tot mergand, numerele scadeau. Dupa 42 nu venea 44 ci 40, apoi 38. Clar sunt in cealalta directie. Dar unde? Ca strada se oprea in piata, dupa piata era o alee cu o scoala, nici vorba de continuarea saradei. Ma mai invart 20 de minute prin caldura.
Trec de alee si de scoala si undeva in stanga, perpendicular pe strada initiala era Saradei 44. Injur (pe modul silentios), respir partial usurata si ajung la 46, 48.. 50! Victorieeee! Tulai Doamne, ca in afara de numarul 50 si un interfon, aveam in fata mea ditamai vila cu ditamai poarta si nicio reclama, un anunt, un ceva ca aici e sediul. Sa sun? Sa nu sun? Incerc poarta care, minune mare, era deschisa. Intru intr-o curte simpatica cu o alee si 2 tanti cu un copil care se relaxau la umbra unei vite de vii. Ooopsi, oare am nimerit unde trebuie?
“Buna ziua, am si eu un tricou de luat. Am nimerit unde trebuie?”
“Da, baietii sunt la etajul 2. Apartamentul 6. Sau 7. Nu, mai bine 7 sigur!”
Cu mult entuziasm, urc la etajul 2. Toate usile numerotate, dau cu banul si decid totusi sa bat la 7 intrucat la 6 erau niste papuci in fata usii. Logica mea a fost ca la firme nu se pun papucii la intrare. Foarte rational, nu? Bat la apartamentul 7, se aude miscare, deschide cineva usa.
Un tip, ce-i drept simpatic, cu un corp… simpatic. Si pot folosi acest compliment, intrucat tipul era … in chiloti. Am facut ochii mari si am spus ca am facut comanda de un tricou. Nenea se uita clar la mine, imi spune “da, bineinteles” si ma lasa sa intru in casa.
“Deci am ajuns unde trebuie, credeam ca am gresit”, zic eu cu o voce semi-panicata inaintea unui potential viol.
Iese nevasta care era cu burta la gura, in timpul asta tipul .. isi pune un tricou pe el :)) Spun despre ce e vorba, se uita amandoi ciudat la mine si imi spun ca ei saracutii doar locuiesc acolo dar ca parca vecinii de la 8 se tot plimbau.
Imi cer scuze si dau vina pe tanti din curte, bat la apt 8, imi raspunde un tip, de data asta imbracat :)) Iau tricoul si le bat obrazul. E bine pentru firma sa fie si ei semnalizati cum trebuie. Asa am aflat si ca vor sa isi schimbe sediul si o sa ia in calcul sugestia mea. Macar sa aiba un tip dezbracat in fata usii sa fie toata lumea fericita!:))
Ce amuzanta poveste, eu mereu cand am de facut tricouri personalizate apelez cu incredere la magazinele online deoarece nu trebuie sa fac drumuri si pentru 30 de lei am un tricou frumos, de calitate si rezistent la intemperii.
Da, aceeasi a fost si gandirea mea dar uite ca mi-a iesit material si de o postare:))